Regele cersetor - VANZARE OPRITA

Este o piesa de teatru dedicata lui Avram Iancu.

Istoricul are o arie de exprimare limitata la documentele de care dispune, la datele exacte si perfect sustinute de surse.

Omul de teatru / scriitorul poate sa duca sirul rationamentelor sale acolo unde istoricul nu are dreptul sa o faca.

Cine a invins, istoricul sau scriitorul?

Va rog sa cititi aceasta carte cu mare atentie, sa cautati acele cuvinte nescrise care se deduc printre randuri.

Va rog sa va ganditi la ceea ce v-ati propus voi sa faceti in viata aceasta si ce /cat ati reusit.

Va rog sa va raportati la acele vremuri cu ochii si suflertul oamenilor de atunci.

Va rog sa-l primiti pe Iancu in constiinta voastra.

Aceasta carte se vrea a fi un manifest.

      vânzarea oprita 

Regele cerșetor

- o poveste fictivă-

de: Elena Mona Panaite

Scena1

Este anul 1871 toamna târziu. Ne aflăm într-un han luxos de secol XVII cu mese și scaune de lemn în stil nemțesc, cu un hangiu om important din Hălmagiu, cu câțiva călători la mese.

Lângă fereastra curată și plină cu jardiniere cu flori la masă stă Farkas Jánoscare studiază atent meniul.

În partea opusă, lângă scările ce duc la etaj, stau la masă câțiva moți care-și fac socotelile pentru banii caștigați din vânzarea lingurilor și obiectelor de lemn.

Un copil de vreo 12-13 ani se îndeletnicește cu ordinea în local, îl ține pe lângă el hangiul și îi dă câte un bânuț.

Hangiul                 - Guten tag! Jó napot!Dobrý deň! Bună ziua! Bine ați venit la noi!

Farkas János       - Guten tag! Bună ziua domnule, vorbiți si româna?

Hangiul.                - Buna ziua domnule! Cum să nu vorbesc românește?

Farkas János        - Da? Ce bine! Numele meu este Farkas Ianos, călătoresc cu afaceri și aș vrea o cameră la han și acum, dacă se poate, vreau să iau prânzul.

Hangiul                  - Sigur, cum să nu se poată! Avem camere libere, curate și dacă v-ați hotarât trimit băiatul să vă preia comanda.

Farkas János       - Her, văd că vorbiți foarte bine românește, aveți accent de român.

Hangiul                 - Da, păi sunt român.

Farkas János - Și numele hanului?

Hangiul                 - L-am preluat de la o familie de sași care a plecat de pe la noi.

Farkas János      - Și eu sunt român.

Hangiul                 - Vă aud cum vorbiți și este clar că sunteți dar numele dvs nu pare a fi tocmai românesc.

Farkas János   - Nu, l-am tradus în maghiară, Lup Ion, FarkasJános.

Hangiu                  - Frumos nume, de la munte. Ce te aduce în zona dl Ion sauJános?

Farkas János - De multă vreme mi-am dorit să ajung în zona aceasta, să revăd, să ascult, să deapăn amintiri.....

Hangiu                - Amintiri?

Farkas János     - Da (face o pauză). Cine este primar aici?

Hangiul               - Her Moga, Dimitrei Moga, român.

FarkasJános     - Interesant, foarte interesant (o altă pauză). Rămâne stabilit, vreau o cameră pentru o persoană și cina.

Hangiul               - Sigur.

Un chelner vine la masa lui Farkas János și preia comanda, hangiul îi face semn să fie foarte atent și să bage de seamă, se uită într-un fel anume la moți și le dă de înțeles că omul ce spune că este român ar putea fi o iscoadă nemțască, după aceea pleacă cu treburi.

Moții se asează mai bine în scaune lor șipar să vorbească lucruri banale despre vreme. O atmosferă ostilă pentru Farkas Jánosse așternu în sala centrală a hanului.

Ospătarul preia comanda.

Hangiul se întoarce la călător și-i spune numărul camerei, îi predă cheia, apoi îi urează o ședere plăcută.

Calatorul își ia bagajele și pleacă spre camera cei fusese repartizată.

Hangiul, ușor îngândurat,se plimbă prin han și parcă vorbește pentru sine.

Hangiul               - Cine o fi și ăsta, român cu nume schimbat! Bine îmbrăcat, trebuie să fim cu băgare de seamă, cu mare băgare de seamă! De multă vreme nu ne-au mai călcat iscoadele statului, nu trebuie să știe nimic din ce-i al nost.

Hangiul se îndreaptă către moți, se comportă familiar cu aceștia, îl bate pe umăr pe unul dintre ei, Ion, și-i spune:

Hangiul               - Ioane, să fiți cu băgare de samă ce vorbiți, este cam ciudat omul, după grai este clar de-al nost dar și-a schimbat numele în unul unguresc,ce om poate fi aista,  zice că vrea să-și aducă aminte, cu mare grijă Ioane! Cu mare grijă fraților!

Ion                      - Hhhhhh! Înțeles! Este o șoaită deci? Nici d-a noast, nici d-a lor.

Avram este un alt moț dintre cei ce se aflau în han.

Avram                 - O fugit după bani și funcții deci?! Nu i-o plăcut cu noi! O vrut să șie slugă la nobil. Bozgor.

Ion                      - Cu grijă fraților, cu grijă.

Avram                - Să fugă la străini dară că noi nu-l mai știm d-acu.

Ion                      - Lasă Avrame, nu te mânia, că nici ăia nu-l iubesc îl folosesc dară.

Avram                - Că bine zici. Așa-i trebuie.

Farkas János revine în han și se așează la masă și studiază meticulos un ziar ce și-l aduce cu el ,,Foaie pentru minte și suflet”. Moții văd ziarul, ei nu știu să citească dar acel ziar îl recunoșteau după frontispiciu, se cam încruntă și se uită urât la Farkas Ianos. Ce caută un bozgor cu un ziar românesc?

Avram                - Cetește ziar românesc da și-o schimbat numele în unul unguresc, ăsta-i clar iscoadă.

Ion                      - (cu glasul mai tare) O fi plouat pe munte fraților?

Avram                 - Ba! că-i cam aspru soarele amu.

Ospătarul aduce mâncarea pentruFarkas János care începe să mănânce destul de stingher pentru că simte că unii ochi sunt ațintiți asupra lui. Auzise că este primejdios să te aventurezi în țara moților dar era încrezător pentru că și el era român.

Hangiul se apropie de masă și-l întreabă dacă este mulțumit de mâncare, defapt vroia să-l descoase bine pe cel ce se numea odinioară Lupu.

Hangiul               - Să aveți poftă!

Farkas János     - Mulțumesc! Bună mâncarea la dumneavoastră!

Hangiul               - Dar parcă nu prea v-ați atins de ea.

Farkas János     - Probabil sunt și foarte obosit.

Hangiul               - Da!

Hangiul se duce la tejghea aduce de acolo ulcele mici de lut și o sticlă de pălincă, le pune pe masă și toarnă în pahare.

Hangiul               - Uite un leac pentru pofta de mâncare!

Hangiul bea primul apoi îi vorbește lui Farkas Ianos foarte familiar.

Hangiul               - Ce te aduce aici omule?

Farkas János     - Cum v-am spus am niște afaceri în zonă.

Hangiul îl privește pe Farkas Ianos fără să clipească. Farkas Ianos înțelege că nu a fost deloc convingător.

Farkas János- Am niște amintiri de pus în ordine.

Hangiul               - Dacă afacerile dumitale au de-aface cu revoluția eu sunt cel mai bun ghid, sfătuitor, sursă de cunoaștere, poți să o numești cum vrei dumneata, depinde doar de cel cu care vorbesc, adică de ești om cinstit au ba! Îți spui toate astea ca să te feresc să umblii cine știe pe unde și apoi tot la mine să ajungă întrebarile. Zic că-i mai simplu să te adreseszi cui trebuie!

Farkas Jánosse vede luat la un interogatoriu, era ca un pește în undița pescarului și toți acei moți care stateau lângă ușă.

Farkas János     - Ce să spun și eu, poate lăsăm discuția pe mâine când mai trece oboseala.

Hangiul               - Dar de ce nu vorbești așa FarkasJános? Am eu leac pentru oboseala ta (și arată spre sticla de pălincă) o bucată zdravănă de carne și o bautură tare trezește și morții.

Farkas János     - Dacă spui dumneata hangiule!

Cei doi se uită lung unul la alul,bănuitor, moții tac, ospătarul este la tejghea și baitul de 12 ani stă cuminte pe scaunelul de la intrarea în pivniță.

Farkas János    - Domnule ai fost revoluționar?

Hangiul               - Fost.

Farkas János      - Ai omorât oameni?

Hangiul               - M-am apărat.

Urmează o pauză scurtă.....între cei doi se așterne un val de frică amestecat cu nedumerire.

Hangiul               - Tu, her Farkas János, ai fost revoluțuionar?

......................

 

Volohii din Poroscovo, poporul pierdut!

Asociatia "Torța"
                                                                                                                                                                                     CIF:22371891                                                                                                     tel:0743875908                                                                                         elenapanaite30@yahoo.com ,
www.asociatiatorta.blogspot.com
www.buna-ziua-romania.blogspot.ro
                                                                                       
                                                                                           

Volohii din Poroscovo, poporul pierdut!

1.Asociatia Torta isi propune sa realizeze proiectul ,,Volohii din Poroscovo, poporul pierdut,,.
2. Volohii din localitatea Poroscovo (Ucraina) sunt legati prin limba de romani.
Din discutii avute cu oameni de stiinta ( istorici, profesori universitari) care i-au vizitat, am inteles ca ne aflam in fata unui fenomen unic, special, de supravietuire a unui dialect/limba/grai foarte asemanator cu limba romana. Fenomenul se datoreaza izolationismului auto-impus sau exercitat de marea masa a locuitorilor din acea regiune.
Fenomenul este rar si deschide un orizont larg pentru oamenii de stiinta in ceea ce priveste evolutia si dezvoltarea limbii romane, a familiilor de limbi de origine latina, dar si de supravietuire (ca un artefact) a unei comunitati umane cu obiceiuri de viata arhaice intr-o epoca a vitezei, cu norme si traditii de viata standardizate pe areale largi (vezi perspectiva de viata, cariera, pasiuni, interese, obiceiuri alimentare, vestimentare etc).

3. Scopul acestui proiect aeste bidimensional.
-Dorim CONSEMNAREA tuturor aspectelor lingvistice dar si de ordin social, educational etc pentru a le putea studia deplin la o data ulterioara cand probabil acest mod de viata si limba vor suferi transformari/influiente din parte celor care vor interactiona cu volohii.
Acesti oameni, volohii, sunt, ca importanta stiintifica, asemanatori cu triburile descoperite pe Amazon. Reprezinta un fenomen unic de pastrare si evolutie a unei colectivitati umane pe celputin 300-500 de ani.
-Al doilea scop al acestui proiect este acela de a integra aceasta comunitate in sistemul de valori si protectie pe care Romania ( ca stat dar si ca sociertate civila) il sustine prin incurajarea culturala a locuitorilor din alte tari care vorbesc dialecte romanesti ca limba nativa (timoceni, basarabeni, machedoni, etc)
4. Modul de lucru:
- prin colaborarea cu institutiile statului ( petitii, scrisori deschise).
- prin colaborarea cu diversi agenti economici care inteleg importanta fenomenului si doresc sa capteze atentia propriilor clienti obtinand o noua forma de publicitate.
-prin organizarea unor evenimente artistice cu oameni de cultura autentici (simpozioane, lansari de carte, expozitii de fotografii, concerte).
- prin construirea unui fenomen public cu ajutorul voluntarilor din mediul virtual si nu numai.
5. Proiectul nu are o limita in timp dar se va considera ca incepe sa dea roade atunci cand:
-romanii vor sti de volohi asa cum stiu de basarabeni,
-Romania va acorda burse de studiu copiilor din Poroscovo,
-volohii vor putea cere cetatenie romana datorita originii,
-se va realiza o biblioteca publica in Poroscov,
-se va construi un centru medical,
- se va constri un centru de informare istorica/mini-muzeu cu colectie permanenta
-se va sustinme un proiect de cercetare istorica si lingvistica in zona
Nu uitati, in Poroscova traiesc cam 1600 de  volohi din care aproape 1000 sunt copii.
Sunt considerati tigani.
Nu au educatie.
Sunt saraci.
Speranta de viata este foarte mica la 56 de ani o femeie este foarte batrana.
Mortalitatea infantila este foarte mare.
Saracia este un mod de viata
Si vorbesc o limba romana curata/arhaica.


Elena Mona Panaite
presedinte Asociatia Torța


0743875908
elenapanaite30@yahoo.com




P.S. mai multe materiale sunt pe :
http://buna-ziua-romania.blogspot.ro/search/label/Volohii

Martie-august 1849 revoluție sau război de guerrilla în Munții Apuseni ?

autor: 

Elena Mona Panaite 

Istoriografia românească a rămas cantonată în câteva clișee. Eroul istoric cu un mandat divin salvează poporul. În virtutea noului limbaj și percepției diferite a istoriei, cred că generațiile secolului XXI caută să înțeleagă eroul din perspectiva umană cu greșeli sau sclipiri geniale sau să înțeleagă mecanismul volutiv ce a stat la baza unor decizii.
Un alt element cercetat în ultimul timp este personajul colectiv, poporul, nația, grupul de oameni (aflat în diverse forme asociative cu eroul) care nu mai este tratat ca o masă impersonală care urmează decizii prestabilite sau drumuri pretrasate. Acest erou colectiv are o voință, idealuri, credințe care-i determină acțiunile și îi potențează vointa. Istoriografia modernă își pune întrebarea daca poporul/nația/grupul de susținere are o voință proprie, are o sesnsibilitate? Daca da, se ridică problema studierii acestor mecanisme și resorturi.
Îmi propun sa abordez un fragment din problematica atât de complexă a revoluției din 1848-1849 din Transilvania, rezumându-mă doar la ceea ce s-a întamplat în Munții Apuseni după martie 1849 când în opinia unor istorici de secol XX, opinie la care ader, dupa ce revoluția româna fusese învinsă de armata maghiara și elementele de administrație românească fusesră înlăturate, acolo în Apuseni a avut loc un veritabil razboi de guerrillă, un razboi în care armata maghiară a fost învinsă și teritoriul nu a intrat sub autoritatea guvernului revoluționar maghiar de la Pesta.
Problematica este complexă pentru că în același timp și spatiu s-au aflat în revoluție trei națiuni: români, sași și maghiari.
Pe fondul unor idei novatoare care au cuprins toată Europa, regimurile absolutiste s-au văzut zdruncinate. Elemente ale unei nobilimi vizionara și a unei burghezii educate și potente financiar, grupate în societăți secrete sau comitete revoluționare, au adus un suflu nou în concepția popoarelor: libertate, egalitate, fraternitate. În toată Europa s-a pus problema eliberării țăranilor, afirmarea dezideratelor naționale și libertate (emancipare) pe plan politic, respectiv regimuri constituționale și parlamentare, reducând dramatic/consistent puterea suveranilor. A fost un pas uriș  doctrinar cautându-se să se facă trecerea de la poporul-stat la poporul –națiune. Chiar dacă valul revoluționar nu a atins toate regiunile Europei în același timp, înglobănd și particularitațile locale, acestea au fost în mare, cele mai importante transformări aduse de anii revoluționari.
Imperiul Hazburgic a fost și el cuprins de febra înoirilor care a culminat cu cerințele impuse dupa 15 martie când regimul autoritar al cancelarului Metternich cade, când se introduce regimul constituțional și este limitată puterea împăratului. Se va încerca restabilirea, rescrierea autonomiilor provinciale ale imperiului pe baze etnice în concordanță cu noile idei europene legate de om și națiune. Aceste schimbări sunt scrise în Constituția din 25 aprilie 1848. Practic dupa Revolutia Vieneza avem un alt imperiu față de care supușii se vedeau loiali și din cauza angoaselor pe care le resimțeau în raport cu panslavismul rus, o politică de expansiune care risca să rupa o parte din imperiu, sau în raport cu dorința de extindere a autoritații prusace asupra populațiilor germane din imperiu. In concluzie frica de Prusia și Rusia a dus la loialitatea dinastică a națiunilor pe fondul unor înoiri doctrinare satisfăcătoare aduse de primăvara revoluționară de la Viena (constituționalism, parlamentarism, emanciparea țăranilor, etc). La aceasta se adaugă și o situație complicată în rivalitatea dintre Viena și Pesta, existănd un curent care milita pentru refacerea vechiului Regat Maghiar ( dispărut la 1526) care i-a pus în situația ingrată pe unguri de a juca două roluri (unul de înoire doctrinară și altul de menținere a unor situații medievale demult apuse).
În Transilvania s-au ciocnit trei curente. Nu toți românii, ungurii sau sașii s-au aflat sau au aderat la o mișcare sau alta. Națiunea română lipsită de drepturi politice dar și materiale nu a reușit, în același timp istoric, să-și cristalizeze o voință unitară, o expresie viguroasă așa cum au facut ungurii sau sașii. Biserica a ținut poporul strâns/unit și nu l-a lăsat să se risipească. Din timpul Mariei Tereza românii au început să fie ridicați, din starea de neputință, datorită dreptului de a accede la educație dacă se uneau religios cu Roma și fiind educați aveau acces și la funcții militare sau administrative (functii mici) în imperiu. Pentru români, și nu umai, ,,mitul bunului împărat,, era omni prezent. Acesta a fost dezvoltat de scoala, armata etc. În Transilvania ce-i ce îi asupreau pe români erau reprezentanții națiunii maghiare, cei ce aveau în stăpânire pămâtanturile pe care românii erau obligați să le muncească.
Națiunea maghiară, deși nu toți erau bogați, s-a raliat idei de renaștere a ,,Regatului Sfântului Ștefan,,. O întreagă pleiadă de intelectuali europeni ai vremii au elogiat acest ideal și pentru că așa vedeau posibilă distrugerea Austriei, care era considerată o piedică în înfăptuirea unităţii germane (Engels). Națiunea română aspira și ea la un stat propriu în cadrul imperiului care acum era profund transformat datorita Revoluției  Vieneze. Românii doreau să se manifeste egal în cadrul imperiului, se gândeau la un posibil Regat al Daciei în frontierele caruia să fie înglobate și provinciile aflate sub suzeanitatea și protecția Imperiulilor Otoman și Rus. Panslavismul nu era dorit de revoluționarii români.
In aceeasi perioada, ca pste tot in imperiu, s-au declanșat acțiunile revoluționarilor români. Aceștia s-au organizat în Comitetul Național Român care a trecut la organizarea unor adunări naționale la Blaj cu rol plebiscitar și apoi la organizarea administrativă a țării.
Pentru ca Viena a dat imperiului o constituție ce abolea vechiul regim și noile prevedei erau satisfăcătoare pentru români aceștia au colaborat cu armata imperiala și s-au văzut în conflict cu reprezentanții guvernului de la Pesta și revoluționarii maghiari care erau absorbiți de ideea ca doar trei națiuni au dreptul să se manifeste: germană, polonă și maghiară restul popoarelor trebuind să fie asimilate ( Engels). Teoria era total greșita și istoria a contrazis-o.
Austra liberală a învins Austrai hazburgică și visul Ungariei feudale.
Încă de la început, din octombrie 1848, pe când este asasinat guvernatorul Ungariei, trimis de Viena spre Pesta, guvernul revoluționar din Pesta și Revoluția Maghiară condusa de Kossut, și-a manifestat fățis dorința de a se rupe de Imperiu.
Interesele maghiare nu au coincis cu cele românești deși romănii erau mai vechi și mai mulți în principat.
S-au dus lupte dure între români și maghiari și până la sfarșitul lui martie 1849 Pesta a reușit să înlăture noile forme administrative create de români, conform noii Constitutii Imperiale, din Principat. Liderii românilor și armata imperială se retrăseseră în Țara Româneasca. La fel a procedat și vădica Șaguna, reprezentantul bisercii unite, care s-a retras tot acolo, la Câmpulung. Practic Principatul era pierdut de austrieci și de revoluționarii români cu o excepție. În zona Munților Apuseni administrația românească condusă de Avram Iancu nu a fost schimbată și acesta nu a pierdut luptele în fața generalului Bem. Apusenii, cetatatea Alba Iulia și Timișoara nu au fost cucerite de Pesta.
Pâna la înfrângere revoluției maghiare de la Șiria din 13 august 1849, Avram Iancu și oamenii lui au fost într-un război direct cu armata maghiară sau într-o situație de acalmie ( fără lupte dar tot timpul pregătiți) avram iancu și oastea lui nu au fost învinse de Bem. (Pesta își declarase independența față de imperiu).
Au fost multe abordări ale momentului 1848-1849 în Transilvania dar putem constata că istoricii și istoriografia românească este victima unor clișee datorate fie ignoranței fie temerii de a nu supara diverse curente sau opinii. Această atitudine vinovată a istoricilor a făcut ca pasaje celpuțin interesante din sursele vremii să fie uitate sau ignorate. Am găsit expresii ca: ,, regele cerșetor" sau ,,un nebun nu vorbește cu un mincinos" care probabil dau greutate acelor momente dar despre care istoricii de secol XX nu fac nici o trimitere.
Îmi propun să studiez momentul războiului de guerrilla purtat de Avram Iancu contra armatelor maghiare, personalitatea acestuia și a colaboratorilor apropiați precum și resorturile ce au determinat poporul/națiunea din munți să fie alături de acesta.
Mi-am pus întrebarea firească: este corectă abordarea dl Liviu Maior care împarte evenimentele din 1848-1849 din Transilvania în revoluție și război de guerrilla, cât au costat aceste zile de campanie militara, cine a plătit, cine erau protagoniștii acestui razboi, cum a influentat aceasta rezistenta din Muntii Apuseni evenimentele viitoare, care a fost destinul ulterior al principalilor actori?
Toate acestea sunt o sumedenie de întrebări ce merită un studiu aprofundat și o clarificare.
Metodele pe care le voi folosi în studiul meu sunt atat comparatiile cantitative și calitative cu fenomene similare din imperiu cât și analiza critică a documentelor cu scopul de a face acele conexiuni necesare și suficiente pentru a înțelege fenomenul martie-august 1849 în Transilvania.
In demersul meu mă voi folosi de studii consacrate de istoriografia românească dar și cea magheară, cât și de lucrări uitate, cum ar fi monografii și jurnale apărute imediat dupa evenimente. O altă sursă de studiu o vor constiui publicațiile care au consemnat evenimentele precum și arhive personale. Harțile, imaginile și arhivele judecătorești vor constitui tot atâtea mijloace de lucru.
Lucrarea va prezenta cele doua concepte care sunt acreditate de istoriografie la acest moment, respectiv revolutie desfășurată pe perioada 1848-1849 sau revoluție urmată de război de guerrilla în martie-august 1849; va analiza sitauții similare, va cauta surse și marturii inedite care să evidențieze modul de organizare și funcționare a prefecturii conduse de Avram Iancu atât în 1848 cât și în 1849. La finalul cercetării vom putea concluziona care dintre cele doua teorii este valabila, respectiv a fost sau nu Avram Iancu liderul incontestabil al rezistentei din Munții Apuseni în perioada martie-aprilie 1849 în condițiile în care Comitetul Național Român se retrăsese în țara românească?
Studiul consider că este necesar pentru clarificarea modului în care tratăm și expunem către publicul larg momentul 1848-1849 din Transilvania.


Bibliografie:
1. Bodea corneluia, 1848 la români, o istorie în date și mărturii, bucurești, editura stiințifică și Enciclopedică, 1982
2. Pascu Ștefan, Pervain iosif, Chindriș Ioan, Moraru Titus, George Bariț și contemporanii săi, București, editura Minerva, 1973
3. Bărnuțiu Simeon, Discursul de la Blaj și scrieri de la 1848, Cluj-Napoca, uniunea Mondială a românilor liberi, 1990

4. Bacila Ioan C., Portretele lui Avram Iancu, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1921
5. Buta Nicolae, Avram Iancu și epoca sa, Cluj, Imprimeria Dr. Bornemisa, 1924.
6. Câmpeanu Aurel D., Avram Iancu, Cluj-Napoca, Napoca Stra, 2010
7. Dragomir Silviu, Avram Iancu, București, 1965.
8. Georgescu Ioan, Avram Iancu, Sibiu, Editura Asoaciațiunii, 1922.
9. Felea Romulus, Avram Iancu, craiul motilor, Cluj-Napoca, Napoca Star, 2003.
10. Hodoș Alexandru, Avram Iancu regele munților, București, Fundația Regala Regele Mihai I, 1944.
11. Lupaș Ion, Din Istoria Transilvaniei, București, Editura Eminescu, 1988.
12. Iorga Nicolae, Istoria românilor, vol. IX, București, Editura Enciclopedică, 2010.
13. Iscru G. D. , Revoluția Română din 1848-1849, București, Casa de Editură și Librării ,,Nicolae Bălcescu,, 1997.
14. Nistot Ion, Decorarea lui Avram Iancu.
15. Maior Liviu, 1848-1849 Români și Unguru în Revoluție, București, Editura Enciclopedică, 1998.
16. Mager Traian, Ținutul Hălmagiului, Arad, Tiparul Tipografiei Diecezane, 1931.
17. Mager Traian, Cultul Eroilor în Munții Apuseni, Arad, Biblioteca Ligii Antirevizioniste, No. 2, 1935.
18. Giurescu C. C. și Giurescu Dinu. C., Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi de si, București, Editura Albatros, 1971.
19. Pascu Ștefan, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia- încununarea ideei, a tendințelor și a luptei de unitate a poporului român, Cluj, Universitatea Babeș-Bolyai, 1968.



Anexe:

Avram Iancu 1824-1872