Jurnal de sentimente



Intr-o zi


Intr-o zi m-am întâlnit (ne-am întâlnit) cu forță culorii si a liniilor trasate cu sens pentru ca cineva mi-a explicat ce înseamnă un tablou, cum trebuie să cauți mesajul de dincolo de imagine.
Ii mulțumesc domnului profesor Alin Ciupala pentru ca, studenta fiind, a mers cu noi la Muzeul Național de Arta al României si pentru câteva minute am devenit toți mai deștepți.
Astăzi sunt in căutarea expresiei artistice contemporane in domeniul picturii si sincer îmi este greu sa înțeleg mesajul multor pictori. Foarte mulți și-au ratat cariera pentru ca arta lor nu reverberează emoție in societatea pe care și-au asumat sa o reprezinte.
Peste secole epoca noastră postcomunistă cum ar putea fi interpretată din perspectiva căror lucrări plastice?
Pentru toți este clar ce a fost pana la venirea comunismului, apoi grotescul monumentalist din comunism si acum ce avem?
Câți dintre dumneavoastră ați cumparat un tablou dintr-o expoziție si apoi să-l admirați, să-l prețuiți, să-i dați un loc in casa dumneavoastră? 
Majoritatea dintre noi cumpăram tablouri IKEA sau decorațiuni JISK pentru ca nu ne regăsim in arta contemporană românească.
Am găsit expresii artistice interesante la un artist din Republica Moldova dar si pe un grup Facebook numit Gustav Klimt unde culoarea si forma rezonează cu vizualul si cosmografia contemporană.
Retineti: un artist, chiar daca nu este înțeles pe deplin, trebuie sa rezoneze cu societatea pe care și-a asumat sa o definească, pentru eternitate, din punct de vedere stilistic.
















De ce? 11.10.2025




Un umar, o aripa, probabil un înger care s-a rănit.
Ce l-a ranit? 
Ingerii sângerează? Ei sunt ființe celeste. 
Poate un om ca un înger care s-a rănit.
Cu ce s-a ranit? 
Mesajul. 
Care este mesajul conștient al tabloului? Ce a pictat artistul? Ce ne-a transmis artistul?
Ce am înțeles noi cei ce privim?

De multe ori luminile si liniile unei picturi au atâtea sensuri pe câte suflete le privesc.
Arta este ca o vraja, ca o energie ce unește laolaltă pe toți cei ce simt nevoia sa petreacă timp alături de ea.
Un tablou te intriga, te provoacă, iti vorbește cu cuvintele pe care le poți înțelege. De fiecare data când simți ca un tablou anume, chiar si dintr-un muzeu, ar putea sa stea in casa ta atunci înseamnă ca ai intrat într-o comunicare cu ideea ce a dus la nașterea sa, idee care l-a călăuzit pe pictor.
Am ajuns sa cred ca genialitatea unui artist consta tocmai in capacitatea de a fi mijlocul prin care anumite idei prind viața.

Si aici mesajul este: 
,,de ce?,,


Elena Panaite

...................................



Jurnal de sentimente 1.09.2025

Este prima zi de toamnă.
Pe neașteptate natura și-a schimbat freamătul. Verdele crud s-a preschimbat in galben arămiu.
Este mult galben de altfel culoarea abundentei.
Si undeva, in sufletul unui om sta ascunsă mirarea si admirația fata de o exprimare artistică vibrantă.
Am întrebat oamenii care sunt artiștii pe care-i iubesc, pe care-i înțeleg si cu a căror opera vibrează. Si am primul si un răspuns, primul dealtfel.
Lilia Tudor: ,,Salutare! Propun Galina Vieru, artist plastic, R.Moldova. Un OM deosebit...Mulțumesc!"
Am căutat si am găsit. Am găsit toamna cu gutui si parfum de acasă. O casa a sufletului. Am găsit
toamna zugrăvită in firescul ei fără încercări sau experimente ciudate de a folosi liniile si culoarea.
Dealtfel unicitatea exprimării artistice precum si plenitudinea mesajului ma face sa zăbovesc
cu admirație in fata tabloului ,,Lumina toamnei românești” - 2024

Mulțumesc Galina Vieru!

Elena Panaite
.....................

,,Simt cum pe sub piele se furișează toamna,
cu lumina ei galbenă și moale,
cu diminețile reci
și cu tot dorul de vară adunat în frunze arse.
Simt cum toamna mă cuprinde încet pe la spate
cu ultramarinul munților cuminți,
cu parfumul vinului
și cu farmecul gutuilor de acasă."

Versuri de Galina Vieru


...................................




Jurnal de sentimente 30.08.2025


A trebuit sa călătoresc prin viața ca sa inteleg măreția și frumusețea ei.  Totul era langa mine doar ca nu vedeam, nu știam. 

M-am trezit întrebându-mă cine sunt eu? Om, femeie, mama, prietenă, dușman, artist, scriitor, profesor, om o multitudine de imagini toate întruchipate în aceeași persoana depinde doar momentul, faptele și ochii care mă privesc.

Astăzi m-am descoperit cautand frumosul în culoare, armonia culorilor și a liniilor care sa transmita cine sunt.

Nu pictez, nu am talent, dar am nevoie de culoare, linii și mesajul transmis de acestea.

Zilele trecute în lungile mele plimbari cu Sani (catelul meu) la șosea admiram vitrinele unui magazin cu haine elegante. Haine frumoase dar fără poveste. Nu eram în acea poveste, nu mă regăseam în acele haine. Mass marketul a schimbat viziunea despre frumos, linie, culoare, armonie și nevoia de autentic, de eu, de cine sunt eu în aceste haine, de ce? 

Mult sclipici, multă vulgaritate, multa goliciune.

Astăzi am trecut pe lângă o Galerie de Artă. Prafuita, obosită, fără viața cu câteva tablouri pe care nu as plăti vreodată pentru a le aduce în universul meu. Oare din ce trăiesc acești artiști? Sunt artiști? 

Ciudată și lumea aceasta a artiștilor în România... fiind în faliment pentru ca nu am creat o scoală, un curent, o viziune specifică nouă.

Cred că artistul adevărat (în orice domeniu) este acela care vinde, care este căutat de public. În domeniul picturii situația este foarte sensibilă, specială.

Cumperi un tablou, cumperi sentimente și stări pe care apoi le porți cu tine, le lași moștenire, devii una cu mesajul pictat. Mesajul tabloului devine mesajul tău.

Spuneam ca am descoperit ca totul era langa mine deși nu știam, nu vedeam nu aveam timp sa cred.

Acum iată-l…


Ce caut?

Cine sunt eu Elena Panaite?


Niciun comentariu:

De ce?

Un umar, o aripa, probabil un înger care s-a rănit. Ce l-a ranit?  Ingerii sângerează? Ei sunt ființe celeste.  Poate un om ca un înger care...