Regele cersetor - VANZARE OPRITA

Este o piesa de teatru dedicata lui Avram Iancu.

Istoricul are o arie de exprimare limitata la documentele de care dispune, la datele exacte si perfect sustinute de surse.

Omul de teatru / scriitorul poate sa duca sirul rationamentelor sale acolo unde istoricul nu are dreptul sa o faca.

Cine a invins, istoricul sau scriitorul?

Va rog sa cititi aceasta carte cu mare atentie, sa cautati acele cuvinte nescrise care se deduc printre randuri.

Va rog sa va ganditi la ceea ce v-ati propus voi sa faceti in viata aceasta si ce /cat ati reusit.

Va rog sa va raportati la acele vremuri cu ochii si suflertul oamenilor de atunci.

Va rog sa-l primiti pe Iancu in constiinta voastra.

Aceasta carte se vrea a fi un manifest.

      vânzarea oprita 

Regele cerșetor

- o poveste fictivă-

de: Elena Mona Panaite

Scena1

Este anul 1871 toamna târziu. Ne aflăm într-un han luxos de secol XVII cu mese și scaune de lemn în stil nemțesc, cu un hangiu om important din Hălmagiu, cu câțiva călători la mese.

Lângă fereastra curată și plină cu jardiniere cu flori la masă stă Farkas Jánoscare studiază atent meniul.

În partea opusă, lângă scările ce duc la etaj, stau la masă câțiva moți care-și fac socotelile pentru banii caștigați din vânzarea lingurilor și obiectelor de lemn.

Un copil de vreo 12-13 ani se îndeletnicește cu ordinea în local, îl ține pe lângă el hangiul și îi dă câte un bânuț.

Hangiul                 - Guten tag! Jó napot!Dobrý deň! Bună ziua! Bine ați venit la noi!

Farkas János       - Guten tag! Bună ziua domnule, vorbiți si româna?

Hangiul.                - Buna ziua domnule! Cum să nu vorbesc românește?

Farkas János        - Da? Ce bine! Numele meu este Farkas Ianos, călătoresc cu afaceri și aș vrea o cameră la han și acum, dacă se poate, vreau să iau prânzul.

Hangiul                  - Sigur, cum să nu se poată! Avem camere libere, curate și dacă v-ați hotarât trimit băiatul să vă preia comanda.

Farkas János       - Her, văd că vorbiți foarte bine românește, aveți accent de român.

Hangiul                 - Da, păi sunt român.

Farkas János - Și numele hanului?

Hangiul                 - L-am preluat de la o familie de sași care a plecat de pe la noi.

Farkas János      - Și eu sunt român.

Hangiul                 - Vă aud cum vorbiți și este clar că sunteți dar numele dvs nu pare a fi tocmai românesc.

Farkas János   - Nu, l-am tradus în maghiară, Lup Ion, FarkasJános.

Hangiu                  - Frumos nume, de la munte. Ce te aduce în zona dl Ion sauJános?

Farkas János - De multă vreme mi-am dorit să ajung în zona aceasta, să revăd, să ascult, să deapăn amintiri.....

Hangiu                - Amintiri?

Farkas János     - Da (face o pauză). Cine este primar aici?

Hangiul               - Her Moga, Dimitrei Moga, român.

FarkasJános     - Interesant, foarte interesant (o altă pauză). Rămâne stabilit, vreau o cameră pentru o persoană și cina.

Hangiul               - Sigur.

Un chelner vine la masa lui Farkas János și preia comanda, hangiul îi face semn să fie foarte atent și să bage de seamă, se uită într-un fel anume la moți și le dă de înțeles că omul ce spune că este român ar putea fi o iscoadă nemțască, după aceea pleacă cu treburi.

Moții se asează mai bine în scaune lor șipar să vorbească lucruri banale despre vreme. O atmosferă ostilă pentru Farkas Jánosse așternu în sala centrală a hanului.

Ospătarul preia comanda.

Hangiul se întoarce la călător și-i spune numărul camerei, îi predă cheia, apoi îi urează o ședere plăcută.

Calatorul își ia bagajele și pleacă spre camera cei fusese repartizată.

Hangiul, ușor îngândurat,se plimbă prin han și parcă vorbește pentru sine.

Hangiul               - Cine o fi și ăsta, român cu nume schimbat! Bine îmbrăcat, trebuie să fim cu băgare de seamă, cu mare băgare de seamă! De multă vreme nu ne-au mai călcat iscoadele statului, nu trebuie să știe nimic din ce-i al nost.

Hangiul se îndreaptă către moți, se comportă familiar cu aceștia, îl bate pe umăr pe unul dintre ei, Ion, și-i spune:

Hangiul               - Ioane, să fiți cu băgare de samă ce vorbiți, este cam ciudat omul, după grai este clar de-al nost dar și-a schimbat numele în unul unguresc,ce om poate fi aista,  zice că vrea să-și aducă aminte, cu mare grijă Ioane! Cu mare grijă fraților!

Ion                      - Hhhhhh! Înțeles! Este o șoaită deci? Nici d-a noast, nici d-a lor.

Avram este un alt moț dintre cei ce se aflau în han.

Avram                 - O fugit după bani și funcții deci?! Nu i-o plăcut cu noi! O vrut să șie slugă la nobil. Bozgor.

Ion                      - Cu grijă fraților, cu grijă.

Avram                - Să fugă la străini dară că noi nu-l mai știm d-acu.

Ion                      - Lasă Avrame, nu te mânia, că nici ăia nu-l iubesc îl folosesc dară.

Avram                - Că bine zici. Așa-i trebuie.

Farkas János revine în han și se așează la masă și studiază meticulos un ziar ce și-l aduce cu el ,,Foaie pentru minte și suflet”. Moții văd ziarul, ei nu știu să citească dar acel ziar îl recunoșteau după frontispiciu, se cam încruntă și se uită urât la Farkas Ianos. Ce caută un bozgor cu un ziar românesc?

Avram                - Cetește ziar românesc da și-o schimbat numele în unul unguresc, ăsta-i clar iscoadă.

Ion                      - (cu glasul mai tare) O fi plouat pe munte fraților?

Avram                 - Ba! că-i cam aspru soarele amu.

Ospătarul aduce mâncarea pentruFarkas János care începe să mănânce destul de stingher pentru că simte că unii ochi sunt ațintiți asupra lui. Auzise că este primejdios să te aventurezi în țara moților dar era încrezător pentru că și el era român.

Hangiul se apropie de masă și-l întreabă dacă este mulțumit de mâncare, defapt vroia să-l descoase bine pe cel ce se numea odinioară Lupu.

Hangiul               - Să aveți poftă!

Farkas János     - Mulțumesc! Bună mâncarea la dumneavoastră!

Hangiul               - Dar parcă nu prea v-ați atins de ea.

Farkas János     - Probabil sunt și foarte obosit.

Hangiul               - Da!

Hangiul se duce la tejghea aduce de acolo ulcele mici de lut și o sticlă de pălincă, le pune pe masă și toarnă în pahare.

Hangiul               - Uite un leac pentru pofta de mâncare!

Hangiul bea primul apoi îi vorbește lui Farkas Ianos foarte familiar.

Hangiul               - Ce te aduce aici omule?

Farkas János     - Cum v-am spus am niște afaceri în zonă.

Hangiul îl privește pe Farkas Ianos fără să clipească. Farkas Ianos înțelege că nu a fost deloc convingător.

Farkas János- Am niște amintiri de pus în ordine.

Hangiul               - Dacă afacerile dumitale au de-aface cu revoluția eu sunt cel mai bun ghid, sfătuitor, sursă de cunoaștere, poți să o numești cum vrei dumneata, depinde doar de cel cu care vorbesc, adică de ești om cinstit au ba! Îți spui toate astea ca să te feresc să umblii cine știe pe unde și apoi tot la mine să ajungă întrebarile. Zic că-i mai simplu să te adreseszi cui trebuie!

Farkas Jánosse vede luat la un interogatoriu, era ca un pește în undița pescarului și toți acei moți care stateau lângă ușă.

Farkas János     - Ce să spun și eu, poate lăsăm discuția pe mâine când mai trece oboseala.

Hangiul               - Dar de ce nu vorbești așa FarkasJános? Am eu leac pentru oboseala ta (și arată spre sticla de pălincă) o bucată zdravănă de carne și o bautură tare trezește și morții.

Farkas János     - Dacă spui dumneata hangiule!

Cei doi se uită lung unul la alul,bănuitor, moții tac, ospătarul este la tejghea și baitul de 12 ani stă cuminte pe scaunelul de la intrarea în pivniță.

Farkas János    - Domnule ai fost revoluționar?

Hangiul               - Fost.

Farkas János      - Ai omorât oameni?

Hangiul               - M-am apărat.

Urmează o pauză scurtă.....între cei doi se așterne un val de frică amestecat cu nedumerire.

Hangiul               - Tu, her Farkas János, ai fost revoluțuionar?

......................