Actorii care ajung acolo, în Olimp, sunt de un rafinament zdrobitor (în orice situație, în orice loc, în orice rol).
,,Străini în noapte”
Parcă niciodată nu am savurat mai mult un spectacol...poate doar ,,Scaunele”, vizionat cândva într-o alta viața.
Este o seara de luni, ușor ploioasă, în vara lui 2021, și eu alături de mulți, foarte mulți oameni, am avut întâlnire cu teatrul, dar nu orice teatru, teatrul de calitate.
M-am tot întrebat: ce fel de om trebuie sa fie acela care reușește prin forța cuvântului și a gestului să aducă laolaltă o mulțime de oameni.
Teatrul de calitate nu are nevoie de sponsori, pentru a mai pune umărul la a acoperi cheltuielile….teatrul de calitate se cere, se cumpără, are public.
Ce fel de artist este cel ce reușește sa facă o astfel de năzbâtie? Un titan.
Și ce este teatrul? Locul unde actorul si publicul sunt într-o simbioza totala. Locul unde actorul, regizorul și autorul textului dăruiesc cu generozitate măreție. Teatrul este și locul unde publicul poate să-și pună întrebări, rupându-se de cotidianul banal și prăfuit presărat cu mici sau mari reușite personale. De fapt un spectacol vizionat care nu-ți trezește spiritul critic, nu te determina sa empatizezi cu o situație sau un personaj, ei bine, acel spectacol nu valorează prea mult….. În teatru poți sa reflectezi asupra binelui și a răului, asupra antitezei dintre frumos și urât și asupra vieții cu tot ce înseamnă ea.
Am fost la teatru și l-am văzut pe actorul, artistul și omul Florin Piersic jucând și dăruind în ,,Străini în noapte” cu toată forța creației sale (alături de minunata Medeea Marinescu).
Teatrul este efemer, acum este și acum dispare dar modelează caractere, conștiințe este profesorul care te determina să-ți pui întrebări.
Nu toți artiștii, fie ei actori, muzicieni, pictori, etc sunt capabili sa te determine sa reflectezi, să-ți pui întrebări sa analizezi critic, dar cei ce reușesc sa te transpună pe tine public spectator si sa te determine sa gândești și sa analizezi viața, ei bine, acel artist este atins de geniu.
Florin Piersic, astăzi aflat la maturitatea artistică totala, este ca o comoara națională...atât de puternic și atât de fragil, apt să-ți arunce în fața cele mai crude adevăruri dar atât de gingaș în a-ti judeca greșelile.
Reprezentația a început cu un scurt dialog al maestrului cu publicul, deodată noi am simțit ca este al nostru, ne-am identificat cu el.
Intrarea în scenă a fost extrem de naturală ca aproape ne-am întrebat daca nu cumva maestrul mai dorea sa ne spună vreo snoava, dar nu, deja
Florin Piersic, actorul și omul lăsase locul lui Pierre.
Pierre un bărbat cu unele mici frustrări, dispus sa înșele pentru o noapte și Julietta o tânără frumoasa care abordează imaginea inocenței, apoi a prostituatei schimbă registrul și devine reporter de investigație ca în final să fie doar angajata soției geloase, un fel de ispită plătită.
Un joc în care cei doi actori se duelează în replici și ilustrează când triumful și dominația asupra celuilalt când stângăcia culpabilă a omului slab.
Și ar fi fost suficient și ne-au captat întrutotul de parcă trăiam cu ei pe scenă povestea lor. Când ceva este perfect nu poți să-l descrii în cuvintele potrivite. Așa era și duelul intelectual dintre Pierre și Julietta dar deznodământul vine abia în final când încă o dată se schimba registrul. În final aflăm ca Juliette era de fapt fiica lui Pierre. Și acesta era doar un bărbat ce-si părăsise iubita, care nu a știut sau nu a vrut sa știe ca avea o fiica care îl așteptase 40 de ani.
Actorii mari au forța de a te face părtaș la arta lor, ești acolo, ești cu ei, vibrezi, de bucurie și plângi pentru ca îți pasă de tot ceea ce trăiești în teatru.
Florin Piersic este un astfel de actor, te transformă din simplu spectator într-un personaj al piesei de teatru la care participi.
Mulțumesc maestre!
Un spectator,
Elena Panaite
„Mohamed et Charlemagne” de Henri Pirenne
- Prezentare generală-
„Mohamed et Charlemagne” unde afirmă răspicat, argumentează ideea revoluționară că fără Mohamed, Carol cel Mare nu ar fi fost împărat.
Când a căzut Roma sau modul de viață roman? Când s-a făcut trecerea de la Antichitate la Evul Mediu și care au fost cauzele care au generat acest fapt istoric?
În secolul VII, atunci când lumea antică romană cade sub invazia arabă, cădere care stopează, înăbușe comerțul pe Mediterana pentru că arabii își îndreaptă privirea spre Bagdad.
Invaziile popoarelor germanice nu au produs același efect, nu au făcut să dispară sau să devină nefuncțional modul de viață roman bazat pe legea romană pentru că germanicii îi admirau pe romani.
În prefața scrisă de Jacques Pirenne aflăm faptul că boală crâncenă ce avea să-l doboare pe Henri Pirenne s-a declanșat în ziua înmormântării fiului său cel mare (Henri Edouard Pirenne) zi în care savantul a lăsat pe biroul său manuscrisul de 300 de pagini a cărții (4 mai 1935).
În 1922 a publicat în ,,Revista belgiană de filologie și istorie”un articol intitulat ,,Mohamed et Charlemagne” unde își susține teza. A urmat o activitate științifică susținută, pentru ași susține teza.
Mohamed et Charlemagne cuprinde cele mai originale și tinerești idei care „colcăiau în mintea” savantului.
Lucrarea este structurată în 2 părți:
Partea I, „Europa Occidentală înainte de islam”, care ne vorbește despre:„Continuitatea civilizației mediteraniene în Occident după migrațiile germanice” , aflăm despre „România înaintea năvălirilor germanice” respectiv faptul că multă vreme împărații au așezat armata pe frontierele imperiului pentru al proteja de atacurile barbare dar această măsură în timp nu a mai fost eficientă. Populația imperiului a scăzut, soldații vor fi mercenari, aveau nevoie de barbari pentru munca câmpului. Germanicii intră în imperiu ca să-l slujească și ,,beneficiind de el” se transformă în romani.
În „Migrațiile” ne prezintă modul în care Imperiul își pierde teritoriile occidentale în favoarea barbarilor germanici în cursul mileniului V.
Pirenne consideră că aceste cuceriri s-au datorat pasivității populației imperiului incapabilă de rezistență ,,lipsită de spirit civic, disprețuindu-i pe barbari dar gata să le suporte jugul” .O situație ciudată se găsea și în tabăra barbarilor care ,,în loc să-i urască, îi admirau,, pe romani .
România trăiește datorită populației care a deprins un model cultural pe care toată lumea și-l dorește, și laicii și Biserica. Evident că există un regres în artă, litere, știință. În mijlocul acestor transformări există o forță organizatorică Biserica pentru care Imperiul există încă, și demnitarii ei se recrutează doar dintre fostele familii senatoriale.
State barbare au trei caracteristici: sunt absolutiste, laice și au drept bază administrativă fiscul și tezaurul public și aceste caracteristici sunt romane sau cel puțin bizantine.
Iustinian (527-565) este împăratul care a refăcut din Mediterana un lac roman. Basileul care domnea în Constantinopol exercită încă o autoritate teoretică asupra Imperiului, el nu mai guvernează dar domnește.
Capitolul II tratează ,,Situația economică și socială după năvăliri și navigația mediteraniană” .
Aflăm că regimul persoanelor și al pământului a rămas același de dinaintea năvălirii barbarilor. Impozitele funciare rămân identice ceea ce ne spune că nu s-a produs nicio răsturnare profundă. Comerțul cu grâu continuă. Vița de vie este cultivată. Păstrarea valorii monedei romane dovedește stabilitatea situației economice. Comerțul și orașele joacă un rol considerabil în viața economică, socială și culturală.
Occidentul și Veneția își împart supremația navală cu Siria unde ajungeau caravanele din India, China și Arabia. Se simte o intensă circulație a mărfurilor. Se comercializau: papirus, mirodenii, ulei mătăsuri și sclavi.
Circulația aurului arată o mare activitate economică. Comerțul extern este dominat de sirieni și evrei dar existau și mari neguțători locali. Comerțul practicat era ,,individualist de tip roman”. Unde se face comerț? În orașe. Existau și târguri dar puterea economică era în orașe. Milano în vremea lui Teodoric avea 30.000 locuitori.
Economia antichității continuă.
Regele percepe taxe pe circulația mărfurilor, taxele sunt percepute de agenți care știu să scrie și să citească.
Poșta se menține drumurile și podurile romane încă există.
Moneda de aur a lui Constantin circula în tot imperiul, barbarii au păstrat-o. Regii germanici bat monedă cu efigia împăratului.
În concluzie, în Occident avem mari cantități de aur în condițiile în care nu existau mine de aur. De unde este acest aur? A venit în Occident prin intermediul comerțului.
„Așa cum se prezintă sub formă de ciornă, ultima lucrare a tatălui meu cuprinde ideile sale cele mai originale, cele mai îndrăznețe, cele mai tinerești, cele ce clocoteau în mintea lui în ajunul morții sale.” JACQUES PIRENNE în Prefața lucrării Mohamed și Carol cel Mare, traducere Sanda Oprescu, Editura Meeridiane, București 1966, pg.
,,Nu se mai pune problema ca Imperiul să se mai închidă pentru barbari. Populația scade, soldatul devine mercenar. Este nevoie de barbari pentru munca la câmp și pentru armată.” pg. 14.
De îndată ce au pătruns, au și adoptat limba și totodată religia sa,...ei se confundă încet-încet cu populația Imperiului.” pg.14
,,....în loc să-i urască, îi admirau. Tot ce dorea era să se stabilească în Imperiu și să se bucure de avantajele oferite de acesta.” pg. 16
,,Imperiul nu și-a luat nici o precauție împotriva lor, înafară de legea lui valentinian și Valens din 370 sau 375 care interzicea sub pedeapsa cu moartea căsătoria dintre barbari și romani.” pg.17
De fapt, tot Occidentul a devenit un mozaic de regate barbare: ostrogoți în Italia, vandali în Africa, suevi în Galicia, vizigoți în Spania și la Sud de Loara, Burgunzii în valea Ronului.” pg. 24
„Împăratul nu a dispărut din punct de vedere juridic.” pg .24
„ în mijlocul decadenței o singură forță morală rezistă: Biserica, iar pentru Biserică, Imperiul există încă.”pg.33
Dacă privim ansamblul acestor regate barbare, descoperim trei caracteristici comune: sunt absolutiste, laice și au drept bază administrativă fiscul și tezaurul public.” pg. 43
,,NOTE I. în sec IV apare cuvântul România pentru a desemna toate țările cucerite de Roma. Eug. ALBERTINI, L Empire romain în colecția Peuples et civilisations”, publicată sub îngrijirea lui L. HALPHEN și Ph. SAGNAC T.IV. Paris, 1929, p.388” la pg 56.
”Comerțul și orașele joacă un rol considerabil în viața economică, socială și intelectuală.” pg 71
„Sistemul de organizare roman pare a fi păstrat.” pg.76
„E nevoie de imense cantități de papirus pentru a ține registrele fiscului.” pg.80
„În orice caz, marea circulație a aurului ne obligă să admitem o intensă activitate de export.” pg. 85
„Comerțul, așa cum exista în Imperiu înainte de năvăliri, s-a menținut deci cu siguranță și după ele.” pg. 87
„Citindu-l pe Grigorie de Tours avem dimpotriva impresia ca ne aflam intr-o epoca de comerț urban.” pg. 88
„Perceperea taxelor era încă posibilă pentru că regele dispunea de agenți care știau să scrie și să citească…” pg. 89
„Economia imperiului s-a păstrat.” pg.90
„...Tot acest aur a venit fără întrerupere în Occident datorită comerțului…” pg.93
