POEZIE. de Vâță Daniela


CRACIUN 

de Vâță Daniela 
si-n soba arde focul si copilaria sta ghemuita intr-un ungher de suflet si asteapta cu infrigurare darurile Mosului... din sacul vechi ,carpit cu sperante, cade usor un bulgare de viata , innegrit pe alocuri de fumul de pe horn si bulgarele are forma inimii si-n ea se oglindeste increzator pruncul Isus,cu mainile impreunate_a rugaciune si-n vatra mocneste un ultim taciune si-n lume e veste ,se-ntampla-o minune Isus azi se naste si el este darul venit de la cer, azi ma uit prin noapte ,stelele le numar , il astept si sper.






Sacrificiu                                         


                                      de Vâță Daniela


Noaptea trecuta a fost ucisă fără indurare.

din pletele gorgonei au inflorit aurore

și lumina lor a insângerat dimineața,

aruncând pe marginea orizontului

veșminte in culori pompeiene.

acolo sus , in Olimp, se discută destine

de lumi si de continente ;

se dau serate, se ciocnesc pahare

se discută,  se disimuleaza  interese   

si se pândesc inteligențe,

se duc tratative între excelențe.....

 in timpul acesta,la  noi in gradină

a murit ultimul fluture albastru.

L-a prins in clepsidră iarna

și zborul lui inghețat se zbate 

ca să se desfacă si să se facă,

in zbaterea sa  indelungă,

respiratia ultimului muribund ,

nu contează de unde .

La voi, mor oameni marcanți .

la noi se frâng idealuri

și-n sinusoida dintre vale si dealuri

se mai nutresc timid speranțe

ce nu vor ajunge nicicând 

martori in marile instante.

Si totuși, la noi, se mai iubește nițel,

se mai  râde, se  mai plange  

  și se mai moare la fel  ..








I.

Mărțișor

Vino primăvară, tăvălug de floare.
te-ai oprit la poartă?
mi-a intrat in suflet,sau doar mi se pare?
Ghiocei ,cu capul ițit pe cărare,
își înalță albul din strat de ninsoare
Și-și închină ruga galbenului soare.
Te aștept năvală, dragă primăvară,
Ca și cum acuma e întâia oară,
Când așteaptă roșul sângelui din vine
Să se împletească cu tot ce e bine.
Haide, primăvară,pară de lumină,
Calcă pe potecă,n-o să-ți fac vreo vină,
Din ramuri cu floare ,intinde-mi o mână
Să-ți sarut pământul reavăn din răzoare
Si să-ți cânt iubirea care te și doare
Căci de toate-n lume ,tu ești născătoare.


Niciun comentariu:

detaliu

Cred că este detaliul dintr-un tablou Hamid Nicola Katrib și m-am gândit la atracția oricărui fluture pentru petalele roșii....m-am gândit...