Panaite Elena Mona
Experimente ale Modernității
Anul I
Cap I. Circumstanțe istorice și legale
Preocupări pentru economisire sau circulaţia eficientă a banilor au existat de timpuriu în Europa astfel: italienii în a doua jumătate a secolului al XII-lea dezvoltă organizaţii de credit la Genova şi Siena. Mai târziu sunt dezvoltate astfel de întreprinderi la Florenţa (sec XIV-XVII).
Războaiele şi construcţiile publice duc la o mai acută nevoie de bani. Aşa apar ,,rentele viagere,, transformate în obligaţiuni publice cu o dobândă de 8% pe an. Acum va apărea ,,Taula de Cambio,, în Barcelona la 1401, ,,casa de San Georgio,, la Genova (1408-1816), Banca Medici la Florenţa (sec XVI), băncile Fugger (sec XV-XVII) și vor apărea la Lyon şi Anvers (1531) primele pieţe de schimb.
Ceea ce numim noi astăzi ,,acţiune,, se pare că este inventată de olandezi.
Mai sunt de notat Bancile din Amsterdam (1609-1819), Hamburg (1619-1873) etc.
Avem bănci naţionale în Anglia-1694, Scoţia-1695, Germania-1765, Austria-1817, Bulgaria -1879.
Maghiarii înfiinţează prima bancă la 1839 la Budapesta, croaţii la 1846, slovacii la 1879. Importantă este şi Banca Ungariei de Nord - ,,Tatra,, înfiinţată la 1885 .
În Transilvania, la români, preocupări pentru economisire şi instituţii de credit au existat încă din prima jumătate a secoului XIX. Astfel în Gazeta Transilvaniei, începând cu 1838, sunt scrise articole referitoare la capital. (,,....în special articolele scrise de Simion Bărnuţiu la care , în scrierile sale de presă, se găsesc oglindite toate problemele economiei Transilvaniei din sec XIX- lea, probleme de economie agrară, de circulaţie monetară şi credit, de comerț, impuneri, căi de comunicaţii şi transporturi, ...industrie,,[1]
După revoluţia de la 1848-1849 şi după desfiinţarea iobăgiei, atunci când şi românii au început să agonisească mai uşor, să practice diverse meserii, să pătrundă în oraşe, etc, pentru că o dezvoltare a naţiei nu era posibilă fără accesul mai uşor la capital pentru ţăranul român (pentru ca acesta să nu se mai împrumute scump de la zarafi-împrumut cu camătă) atunci apare prima bancă cu capital românesc la Sibiu , Albina (1872).
În Transilvania fiecare din cele 3 burghezii (sași, secui și români) și-a creat propriile bănci. Băncile mixte erau o excepție posibilă datorită cumpărării de acțiuni.
Codul civil austriac introdus în Ardeal prin patenta din 21 septembrie 1853 era baza legală care permitea înființarea băncilor sau cooperativelor de ajutor reciproc la care se adăuga o aprobare specială ce se dădea printr-un ,,rescript imperial,,[2] bazat pe un referat întocmit de Ministru de Industrii și Comerț al Ungariei.
În 1872 Ștefan Appafy de la Universitatea din Budapesta a pregătit un anteproiect de lege comercială aprobat la 15 mai 1875 (legea XXXVII). Prin aceasta se aproba înființarea societăților comerciale iar pentru instituțiile de credit erau prevăzute 2 forme: ,,societăți pe acțiuni (art.147-209) sau asociațiunile (art. 223-257),,[3]
Cap II Instituții de credit românești
- Societatea de păstrare și împrumut Rășinari
Înaintea Băncii Albina au apărut ,,reuniunile de credit,, cum ar fi ,,Societatea de păstrare şi împrumut din Răşinari,, aceasta fiind chiar prima instituţie financiară românească din Transilvania. A fost înfiinţată în 1867 de către Visarion Roman, învătător în Răşinari.
Visarion Roman este autorul articolelor din ,,Telegraful Român,, despre ,,Reuniunile de binefacere,,. Acesta a fost determinat să se implice în apariția acestor forme de credit, inițial să lupte pentru conștientizarea necesității acestora, prin scrierea de articole de presă, datorită nevoii ,,de credit în care se zbăteau micii agricultori abia împroprietăriți, dezvoltarea institutelor bancare ale sașilor și maghiarilor, precum și apriga cămătărie ce se făcea în defavoarea celor constrânși să solicite împrumuturi,,.[4] ca apoi să fie cel ce se implică direct în constituirea acestor reuniuni de credit în fapt CAR-uri.
Necesitatea acestor instituții bancare era dată de nivelul dobânzilor, pur speculative, așa cum aflăm si dintr-o Monografie a Băncii ,,Albina,, scrisă de N. Petra Petrescu și apărută la Sibiu în 1897: ,,dobânzile percepute...se ridicau uneori chiar la 100%,,[5].
În Rășinari, se înființează o Societate de păstrare și împrumut. Această asociere s-a constituit pe baza principiilor sistemului german Schulze-Delitzch[6] introdus în Transilvania de către sași. Statutul asociațiunii a fost redactat și depus pentru aprobare la 24 aprilie 1867 și a fost aprobat la 12 februarie 1868. Membrii trebuiau să depună la început 2 florini pentru înscriere și 50 de florini drept capital social. Primii membrii ai societății din Rășinari au fost intelectualii localității și câțiva țărani. Președinte a fost ales țăranul Iacob Ciuceanu a cărui alegere este probată cu ajutorul publicației ,,Telegraful Român,, din 1872 nr, 21.[7]
Buna funcționare a instituției este dată de cifrele înscrise în actele contabile astfel: în 1868 capitalul alocat era 2131 de fl, 4526 fl în 1869 (mai mult decât dublu). Capitalul este în creștere ajungând la ,,13.014 fl în 1872,,[8]
În urma unor neînțelegeri între asociați aceștia și-au retras capitalul și societatea s-a închis în 1881 când este consemnat că asociații au primit câte 172 fl. Ceea ce înseamnă că această cooperativă avea o piață căreia să se adreseze.
La îndemnul lui Visarion Roman s-au înființat și alte reuniuni de credit în județul Sibiu.
Pentru Visarion Roman această societate de la Rășinari a fost un punct de plecare pentru înființarea unei întreprinderi bancare mai mari, prima bancă a românilor , ,,Albina,,.
B. ,,Albina,,
În toamna anului 1868, la două luni de la angajarea sa la societatea de asigurări din Transilvania, Visarion Roman începe să se gândească la înfiinţarea unui institut de credit.
În acea perioada erau în Transilvania mai multe bănci dintre care 3 erau filiale ale Băncii Naționale din Austria (la Brașov, Timișoara și Sibiu) și restul erau bănci săsești sau maghiare.
Ideea lui Roman de a înființa o banca a romanilor era deci oportună deoarece și burghezia românească, acum în expansiune, avea nevoie de o sursă de capital la un preț corect.
Roman a purtat o vastă corespondență pe seama acestui subiect cu George Barițiu, apoi s-a adresat și altor lideri marcanți ai românilor, intelectuali, elemente ale unei burghezii în formare (aceștia sunt: ,,Iacob Bologa, Timotei Cipariu, Paul Dunca, Ioan Hannia, Alexandru și Anton Mocioni, precum și David Baron Urs de Margine,,[9]).
La începutul lui martie s-a ținut la Sibiu, la inițiativa lui Visarion Roman, un comitet de inițiativă la care au participat Iacob Bologa, Ioan Hannia, Elie Măcelariu.
Au urmat consfătuiri la Blaj unde ideea a fost primită bine de Timotei Cipariu și Ioan Micu Moldovanu, apoi Roman s-a deplasat la Lugoj unde ideea a fost îmbrățișată de profesorul At. M. Marienescu și C. Rădulescu care o vor prezenta fraților Alexandru și Anton Mocioni.
După discuții și schimburi de scrisori, toți fruntașii românilor, la sfârșitul lunii septembrie se decid să susțină financiar înființarea unei bănci care urma să poarte numele ,,Albina, instituție de credit pentru agronomi,,[10].
La sfârșitul lunii octombrie 1870 se ține o întâlnire la Sibiu, unde se votează statutul propus de Roman. Au participă la Sibiu și cei doi frați Mocioni care se angajează să obțină din Budapesta aprobarea de înființare a băncii. Tot atunci se decide că Visarion Roman trebuie să plece la Viena pentru a studia modul în care funcționează acolo o astfel de instituție. Roman a stat 6 luni în capitala imperială.
În aprilie 1871 Roman se afla la Pesta unde împreună cu Mocioni a prezentat statutul băncii spre aprobare. Încă din articolul 1 al acestuia se precizează că scopul băncii este de ,,a procura poporului țăran mijloacele bănești necesare pentru purtarea și dezvoltarea economiei sale,,[11]
La 1 august a fost lansat apelul pentru subscrierea acțiunilor care avea să dureze până la 1 octombrie 1871.
Ambele mitropolii (ortodoxă și cea unită) au sprijinit demersul deși Șaguna s-a arătat cam sceptic. Din cele 3096 acțiuni 1247 au fost luate de bănățeni (531 acționari)[12].
Între acționari îi putem enumera pe: Aurel Maniu din Lugoj (433 acțiuni), Simion Mangiuca din Oravița (410 acțiuni), Elie Măcelariu din Sibiu (160 acțiuni), Ioan Micu Moldovanu din Blaj (98 acțiuni), Alexandru și Anton Mocioni (209 acțiuni), mitropolitul Vancea (50 acțiuni) etc.
La 14 martie 1872 s-a ținut la Sibiu adunarea generală de constituire a institutului de credit și economii ,,Albina,, alegându-se și consiliul de administrație care era format din: Alexandru Mocioni- președinte și Visarion Roman -director general.
Încă de la înființare ,,Albina,, și-a propus și a reușit să înființeze 17 reuniuni de credit în localitățile bănățene și transilvănene (Sibiu, Săcădate, Foldea, Miercurea, Marpod, Cut, Săsăuș, Țichindeal, Lugoj, și Oravița) dar rezultatele nu au fost mereu satisfăcătoare pentru că mulți debitori nu au înțeles rigorile termenelor bancare. Trebuie totuși menționat că până la 1873 acesta au acordat împrumuturi de 164.633, 71 fl[14] .
În 1875 reuniunile patronate de ,,Albina,, vor fi lichidate aceasta se va dedica operațiunilor de scont[15] fiind sprijinită și de Banca Naționala a României înființată în 1880.
Din 1882 reuniunile au fost înlocuite cu sucursale ale băncii prima fiind înființată la Brașov.
Visarion Roman moare în 11 mai 1885 dar a lăsat în urma sa o bancă puternică, consolidată.
Activitatea băncii ,,Albina,, poate fi definită de următoarele date:
-operațiuni de scont la 1873=213.000fl, 1880-624.000fl, 1885=1212.000fl,
-depuneri spre fructificare la 1874=121.856fl, 1880=772549fl, 1885=1749.000fl,
Din arhiva băncii se poate constata că cele mai multe împrumturi au fost acordate oamenilor înstăriți de la sate sau oraș și nu țărănimii așa cum și-au propus inițial comitetul de inițiativă.
Banca ,,Albina,, s-a implicat și a sprijinit numeroase asociații și fundații care militau pentru cauza națională.
Putem concluziona că apariţia acestei prime bănci a românilor din Transilvania poate fi considerat un moment de cotitură pentru că începe ,, emanciparea economică a românilor,,[17].
C. ,,Aurora,,
Din studiul profesorului Nicolae Trifoiu, intitulat: ,,Rolul Institutului de credit Economul din Cluj în viața românilor din Transilvania până la 1918,,[18] dar și din lucrarea lui Lucian Dronca intitulată: ,,Din politica financiară a românilor ardeleni. Banca ,,Economul,, din Cluj 1886-1918[19], am aflat că Ioachim Mureşanu (nepotul lui Iacob Mureşanu) redactor la Gazeta Transilvaniei împreună cu prof. de la liceul fundaţional grăniceresc din Năsăud au înfiinţat în 1868 o societate de ajutor reciproc care apoi s-a transformat în 1873 în Societate de Împrumut şi Păstrare ,,Aurora,,[20]. Aceasta va funcţiona ca o cooperativă de credit.
Treptat, după apariţia băncii ,,Albina,, din Sibiu şi ,,Aurora,, din Năsăud, numărul băncilor va creşte. La 50 până la 1897 şi 300 până la 1918. Iată câteva exemple. ,,Reuniunea,, din Feldru (1879), ,,Furnica,, din Făgăraș (1883), ,,Casa de păstrare din Săliște,, (1884)[21], ,,Ardeleana,, din Orăștie (1885)[22],,,Timișana,, din Timișoara (1885), ,, ,,Economul,, din Cluj car într-un top al băncilor românești din Transilvania va ajunge pe locul ,,9,,[23]
D. ,,Economul,,
Institutul de Credit şi Economii ,, Economul,, din Cluj (înfiinţat la 1886) a avut şi el un rol marcant în viața economică a românilor din Transilvania în anii Memorandumului, şi până la 1918.
Dacă ,,Albina,, a activat în zona Sibiului atunci Economul a activat în zona Clujului.
Modul de acţiune a băncilor cu capital românesc a fost diferit de cel al altor bănci (ceha, maghiară, etc). românii s-au dovedit a fi nu doar idealişti ci şi pragmatici. Între anii (1872-1875) banca Albina a renunţat să sprijine reuniunile cooperatiste pe care le-a înfiinţat (de tip Schulze-Delitzsch) . Economul dupa 1900 a sprijinit şi susţinut înfiinţarea a multe reuniuni cooperatiste de tip Raiffeisen. Aceste reuniuni cooperatiste mai erau numite ,,însoţire,, şi ,, tovărăşie,,. Treptat Economul devine o centrală pentru aceste reuniuni cooperatiste. Economul era într-o permanentă întrecere cu Albina.
Dr Amos Frâncu, cunoscut din vremea Memorandumului ca fiind apărătorul dr Ioan Raţiu, a desfăşurat o activitate pe mai multe paliere încercând să transforme Clujul în centrul cel mai important pentru activităţile româneşti.
Iniţial centrul vieţii sociale pentru români era Sibiul (acolo fiind făcute o serie de instituţii culturale şi religioase de către Şaguna şi Visarion Roman.
Grigore Silaşi a venit cu ideea înfiinţării unui institut de credit şi economii la Cluj. Acesta era profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Cluj.
La 1875 Mocioni a propus la o reuniune a ASTREI înfiinţarea unei ,,reuniuni economice bancare acomodată poporului de pe câmpie,,[24]
Se gândea la o sucursală a băncii ,,Albina,,. După 10 ani, la 8 aprilie 1886 s-a înfiinţat ,,Economul,,. Era o socieatea pe acţiuni cu un capital social de 50.000 fl împărţit în 1000 de acţiuni a câte 50 florini.
Ideea înfiinţării ,,Economului,, a aparţinut lui Griogore Silaşi dar munca , coordonarea activităţii de înfiinţare a aparţinut lui Iuliu Coroianu, avocat, stabilit după 1874 la Cluj. El a convocat la 13 aprilie 1885 o adunare la Casina Română cu scopul de a se decide asupra înfiinţării unei bănci- institut bancar. Deviza acestuia trebuia să fie deservirea intereselor românilor. Atunci au fost convocați şi au participat 17 persoane: preoţi, profesori, avocaţi, oameni înstăriţi. Dintre aceştia se vor alege primii directori ai instituţiei, respectiv Alex Bohățiel şi Coroianu.
La 4 ianuarie 1886 directorul institutului anunţă că s-a trimis în țară ,,coale de subscriere,,[25]. La 1 martie 1886 toate acţiunile erau subscrise şi la 8 aprilie 1886 s-a ținut adunarea generală în localul Casinei Române.
Între cei ce au răspuns la apelul celor din Cluj erau şi fraţii Mocioni, dr Vasile Lucaci din Siseşti, mitropolitul dr. Ioan Vanvea, profesori din Oradea, Beiuş, Blaj, Baia de Criş, Luduş…
La conducerea ,,Economului,, s-au perindat şi ortodocşi şi uniţi.
Mai târziu în 1907 s-a înfiinţat la Cluj al 2-lea Institut de Credit şi Economii ,,Vatra,, (fiind înfiinţat de cercurile ortodoxe din Sibiu).
Deşi iniţial s-a dorit ca acest institut să aibă un caracter pur filantropic totuşi s-a renunţat la această idee şi încă din al 2-lea an s-au acordat dividende (cantităţi mici). Institutul nu a raportat pierderi la nici un bilanţ contabil.[26]
Acţionarii Economului s-au îmbogăţit pentru că foarte mulţi aveau şi slujbe la institut, bine plătite, primeau şi dividente şi au fost ajutaţi să cumpere moşii.
Singurul care nu a adunat avere în peruioada în care a condus Economul a fost prof. dr. Grigore Silaşi (1890-1895).
Până în 1918 ,,Economul,, nu şi-a spus niciodată bancă şi a urmărit ,,interesul naţional,, foarte bine surprins de Ge. Bariţiu.
Fruntaşii români au sprijinit acest institut şi interesele lui pentru că se resimţea nevoia unei instituţii financiare care să sprijine activitățile româneşti în capitala Ardealului şi care să sprijine interesele țăranului român ca el să nu mai cadă pradă cămătarilor.
Doar banca ,,Albina,, din Sibiu s-a mai bucurat de o asemenea susţinere.
În prima perioadă de funcţionare a ,,Economului,, între 1886-1902 acesta nu a reuşit să se dezvolte pe măsura pretenţiilor pe care le avea zona Clujului. Acest lucru este posibil să se datoreze şi faptului că între primii directori a fost preotul Basiliu Podoabă. Poate lipsa pregătirii economice sau interdicţii de ordin moral să fi fost cauza.
Intre 1889-1905 institutul face mai mult operaţiuni de împrumut şi păstrare. Atunci s-au imobilizat multe capitaluri în clădiri şi terenuri astfel că institutul devenise o casă de sprijin pentru orăşeni deşi se înfiinţase pentru a sprijini ţăranii[27].
O dată cu venirea la conducere a dr. Amos Frâncu şi Ilie Dăianu lucrurile se schimbă.
Dr. Amos Frâncu a sosit la Cluj în 1898, este nepotul paşoptistului Amos Frâncu şi este implicat în procesul Memorandumului[28]. În 1902 a venit la Cluj protopopul unit Dăianu, de la Blaj. Ambii se impun în viaţa publică a românilor din Cluj.
Amos Frâncu va prelua conducerea ,,Economului,, şi se va implica într-o serie de activităţi publice ale românilor: încă din 1886 s-a decis ca 15% din profitul net, după scăderea cotei de divident, să fie investit în acţiuni sociale[29].
S-a investit în:
-burse şcolare,
-omagierea unor eroi,
-,,masa studenţească,,
-procesul Memorandumului 8300 fl,
Amos şi Dăianu erau şi membrii ai ASTREI.
Ei au militat pentru:
-încurajarea de asociere şi organizare a românilor,
-înlăturarea tradiţiei ţăranilor de a se împrumuta la mai multe bănci,
-asigurările contra focului, vite, viaţă,
-orientarea ţăranilor pentru a cumpăra moşii, păduri,
-sfătuirea pentru a cumpăra instrumente agricole moderne.
Amos Frâncu ca director la ,,Economul a militat pentru înfiinţarea mai multor asociaţiuni rurale de tip Raiffaizen şi a înfiinţat ,,casetele de economii,,.
Se consideră că ,,economul a avut 3 etape:
- 1886 înfiinţare,
-1905-1917 consolidare
- după 1918 desfiinţare.
În 1917 ,,Economul ,, a lansat a 4-a emisiune de acţiuni strângând 1 milion de coroane. Aceasta emisiune şi succesul ei ne arată încrederea de care se bucura,,Economul,,
O notă importantă pentru cei de la ,,Economul,,este dată de faptul că ei au arborat, în 1918, primul steag tricolor în Cluj.
III. Concluzii
Ge Bariţiu scrie în cartea sa Părţi alese din istoria Transilvaniei, despre apariţia băncilor ca fiind ,,progres....în mânia tuturor piedicilor,,[30]
Toate băncile au trecut în statut, ca scop principal al înființării lor, dezideratul ,,emancipării economice a populației agricole,,[31].
Baza de organizare pentru băncile române erau societățile pe acțiuni.
Băncile reprezintă 85% numărul societăților românești de credit și manevrau 95% din capital.
Principiul după care se orientează băncile este ,,capitalist-speculativ,,[32]
Societățile de creditare au adus avantaje substanțiale acționarilor proprii și au contribuit la întărirea unei burghezii românești dând posibilitatea cupărării de terenuri și păduri sau mijloace de producție. (frații Mocioni sunt un exemplu)
La 19 octombrie 1903 s-a desfășurat o conferință a directorilor de bănci românești la care au participat 44 de reprezentanți a 52 instituții financiare. Exista o dorință de unificare a activității acestora recunoscând toți autoritatea băncii ,,Albina,,.
Atunci s-a decis creșterea procentului pe care băncile îl vor acorda pentru sprijinirea mișcării politico-culturale românești prin intermediul ASTREI[33]. Sprijinul băncilor acordat școlarizării românilor, în special ,,celor hotărâți să se consacre dreptului, carierei militare sau medicinei,,[34] a fost substanțial.
În urma acestei emancipări economice în jurul anului 1905 în Transilvania erau 581 avocați, 290 angajați în bănci, un număr redus de medici și în jur de 4000 meseriași mici și mijlocii.
Apariția primelor forme de păstrare și economisire începând cu cea din Rășinari și continuând cu formele mai complexe de tip bancar marchează ceea ce subliniază Liviu Maior respectiv ,,Rolul asociaționismului a fost decisiv în moderarea rivalităților clasice dintre forțele sociale cu interese divergente. A reușit solidarizarea elitelor și educarea mulțimilor pentru supraviețuirea națională,,[35].
Mai mult, Liviu Maior spune că: ,, scopul principal al asociaționismului ardelean, a sutelor de reuniuni, cooperative, bănci, organizații culturale etc., a fost autonomizarea lor în relațiile cu Budapesta, reducerea dependenței față de guvernanții de după 1867.,,[36]
Băncile românești ,,vor acorda un sprijin permanent și consistent mișcării culturale românești,,[37]
Astfel ,,Instituțiile financiare ajung în anii 1905/1906 la un număr destul de ridicat, având un capital de 17.729.207 coroane,,[38]
În 1907 s-a înființat Uniunea Bancară Solidaritatea, având ca lider banca ,,Albina,, ca un rezultat al maturizării sistemului bancar românesc.
Bibliografie
1. Isar Nicolae, Istoria Modernă a românilor, 1774/1784-1918, Editura Universitară, București, 2006
2. Maior Liviu, Habsburgi și români. De la loialitatea dinastică la loialitatea națională, Editura Enciclopedică, Bucuresti 2006
3. Dronca Lucian, Din politica financiară a românilor ardeleni. Banca ,,Economul,, din Cluj 1886-1918, Presa Universitara Clujeana, Cluj,1999
4. Bariţiu George, Părţi alese din istoria Transilvaniei, vol III, 1891
5. Bariţiu George, Transilvania, XVII, Vol I, nr. 23, 1 dec 1885
6. Lupaș Ion , Ardeleana -institut de credit și economie, Sibiu 1912
7.Lupaș Ioan, Monografia Casei de Păstrare din Săliște, Sibiu, 1909,
8.Drăgan Nicolae, Monografia băncii Aurora, Cluj 1924,
9.Trifoiu Nicolae, Rolul Institutului de credit Economul din Cluj în viața românilor din Transilvania până la 1918, revista de Istorie, tom 31, sept 1978, nr. 9, Editura Republicii Socialiste România
10. Netea Vasile , Lupta românilor din Transilvania pentru libertate națională (1848-1881),Editura Științifică, București, 1974
11. Petra N. Nicolae. ,Băncile românești din Ardeal, Cartea Românească, Sibiu, 1936
12. Gunther Aschhoff ,The Banking Principles of Hermann Schulze-Delitzsch and Friedrich Wilhelm Raiffeisen, W. Engels et al. (eds.), German Yearbook on Business History 1982, © Gesellschaft für Unternehmensgeschichte e. V., Köln 198
13. Murgescu Costin, Mersul ideilor economice la români – Epoca modernă, vol I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1987
14. Drecin D. Mihai, Banca Albina din Sibiu,
14. Drecin D. Mihai, Banca Albina din Sibiu,
[1] Murgescu Costin, Mersul ideilor economice la români – Epoca modernă, vol I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1987, pg. 312.
[2] Dronca Lucian, Din politica financiară a românilor ardeleni. Banca ,,Economul,, din Cluj 1886-1918, Presa Universitara Clujeana, Cluj,1999, pg 8
[4] Netea Vasile , Lupta românilor din Transilvania pentru libertate națională (1848-1881),Editura Științifică, București, 1974, pg 299
[5] ibidem
[6] Gunther Aschhoff ,The Banking Principles of Hermann Schulze-Delitzsch and Friedrich Wilhelm Raiffeisen, W. Engels et al. (eds.), German Yearbook on Business History 1982, © Gesellschaft für Unternehmensgeschichte e. V., Köln 198
Cei doi Schulze-Delitzsch (1808-1883) și Friedrich Wilhelm
Raiffeisen (1818-1888) au pus bazele mișcării cooperatiste în Germania.
Raiffeisen (1818-1888) au pus bazele mișcării cooperatiste în Germania.
Au pus bazele auto-ajutorării și egalității care stau la baza mișcării cooperatiste.
[7] Ibidem pg 300
[8] Ibidem
[9] Ibidem 301
[10] Ibidem
[11] Gazeta Transilvaniei, nr. 48, 58, 62,63 din 1871
[13] Netea Vasile , Lupta românilor din Transilvania pentru libertate națională (1848-1881),Editura Științifică, București, 1974, pg 303
[15]Scont definiție: operațiunea prin care o unitate bancară platește unui client, ănainte de termen, contravaloarea unui efect de comerț la ordinul sau, reținând din valoarea nominală a efectului comercial dobânda corespunzătoare până la scadență plus un comision.
[16] Netea Vasile , Lupta românilor din Transilvania pentru libertate națională (1848-1881),Editura Științifică, București, 1974, pg 304
[18] Trifoiu Nicolae, Rolul Institutului de credit Economul din Cluj în viața românilor din Transilvania până la 1918, revista de Istorie, tom 31, sept 1978, nr. 9, Editura Republicii Socialiste România
[19] Dronca Lucian, Din politica financiară a românilor ardeleni. Banca ,,Economul,, din Cluj 1886-1918, Presa Universitara Clujeana, Cluj,1999
[23] Dronca Lucian, Din politica financiară a românilor ardeleni. Banca ,,Economul,, din Cluj 1886-1918, Presa Universitara Clujeana, Cluj,1999, pg 11.
[24] Bariţiu George, Transilvania, XVII, Vol I, nr. 23, 1 dec 1885, p. 196.
[25] Dronca Lucian, Din politica financiară a românilor ardeleni. Banca ,,Economul,, din Cluj 1886-1918, Presa Universitara Clujeana, Cluj,1999, pg. 6
[26] Ibiderm pg 7
[27] Ibidem pg 8
[28] Ibidem, pg. 6
[29] Ibidem pg 16
[31] Dronca Lucian, Din politica financiară a românilor ardeleni. Banca ,,Economul,, din Cluj 1886-1918, Presa Universitara Clujeana, Cluj,1999, pg 12.
[32] Ibidem pg 11.
[35] Maior Liviu, Habsburgi și români. De la loialitatea dinastică la loialitatea națională, Editura Enciclopedică, pg. 8
[36] Maior Liviu, Habsburgi și români. De la loialitatea dinastică la loialitatea națională, Editura Enciclopedică, pg. 8
[38] Ibidem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu