- Prezentare generală - „Mohamed et Charlemagne” de Henri Pirenne

       
  „Mohamed et Charlemagne” de Henri Pirenne

 - Prezentare generală-

      drd.  Elena Mona Panaite

Henri Pirenne (1862-1935) istoric medievist belgian este autorul lucrării: 

„Mohamed et Charlemagne” unde afirmă răspicat, argumentează ideea revoluționară că fără Mohamed, Carol cel Mare nu ar fi fost împărat.

Când a căzut Roma sau modul de viață roman? Când s-a făcut trecerea de la Antichitate la Evul Mediu și care au fost cauzele care au generat acest fapt istoric? 

În secolul VII, atunci când lumea antică romană cade sub invazia arabă, cădere care stopează, înăbușe comerțul pe Mediterana pentru că arabii își îndreaptă privirea spre Bagdad.

Invaziile popoarelor germanice nu au produs același efect, nu au făcut să dispară sau să devină nefuncțional modul de viață roman bazat pe legea romană pentru că germanicii îi admirau pe romani.

În prefața  scrisă de Jacques Pirenne aflăm faptul că boală crâncenă ce avea să-l doboare pe Henri Pirenne s-a declanșat în ziua înmormântării fiului său cel mare (Henri Edouard Pirenne) zi în care savantul a lăsat pe biroul său manuscrisul de 300 de pagini a cărții (4 mai 1935).

Sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu l-a preocupat dintotdeauna pe H. P. În întreaga sa activitate științifică acesta arătând ce urme adânci lăsaseră instituțiile imperiului Roman târziu asupra celor din Epoca Francilor. 

În 1922 a publicat în ,,Revista belgiană de filologie și istorie”un articol intitulat ,,Mohamed et Charlemagne” unde își susține teza. A urmat o activitate științifică susținută, pentru ași susține teza.

Mohamed et Charlemagne cuprinde cele mai originale și tinerești idei care „colcăiau în mintea” savantului.

Lucrarea este structurată în 2 părți:

Partea I, „Europa Occidentală înainte de islam”,  care ne vorbește despre:„Continuitatea civilizației mediteraniene în Occident după migrațiile germanice” , aflăm despre „România înaintea năvălirilor germanice” respectiv faptul că multă vreme împărații au așezat armata pe frontierele imperiului pentru al proteja de atacurile barbare dar această măsură în timp nu a mai fost eficientă. Populația imperiului a scăzut, soldații vor fi mercenari, aveau nevoie de barbari pentru munca câmpului. Germanicii intră în imperiu ca să-l slujească și ,,beneficiind de el” se transformă în romani. 

În „Migrațiile” ne prezintă modul în care Imperiul își pierde teritoriile occidentale în favoarea barbarilor germanici în cursul mileniului V.

Pirenne consideră că aceste cuceriri s-au datorat pasivității populației imperiului incapabilă de rezistență ,,lipsită de spirit civic, disprețuindu-i pe barbari dar gata să le suporte jugul” .O situație ciudată se găsea și în tabăra barbarilor care ,,în loc să-i urască, îi admirau,, pe romani .

România trăiește datorită populației care a deprins un model cultural pe care toată lumea și-l dorește, și laicii și Biserica. Evident că există un regres în artă, litere, știință. În mijlocul acestor transformări există o forță organizatorică Biserica pentru care Imperiul există încă, și demnitarii ei se recrutează doar dintre fostele familii senatoriale.

State barbare au trei caracteristici: sunt absolutiste, laice și au drept bază administrativă fiscul și tezaurul public și aceste caracteristici sunt romane sau cel puțin bizantine.

Iustinian (527-565) este împăratul care a refăcut  din Mediterana un lac roman. Basileul care domnea în Constantinopol exercită încă o autoritate teoretică asupra Imperiului, el nu mai guvernează dar domnește. 

Capitolul II tratează ,,Situația economică și socială după năvăliri și navigația mediteraniană” .

Aflăm că regimul persoanelor și al pământului a rămas același de dinaintea năvălirii barbarilor. Impozitele funciare rămân identice ceea ce ne spune că nu s-a produs nicio răsturnare profundă. Comerțul cu grâu continuă. Vița de vie este cultivată. Păstrarea valorii monedei romane dovedește stabilitatea situației economice. Comerțul și orașele joacă un rol considerabil în viața economică, socială și culturală.

Occidentul și Veneția își împart supremația navală cu Siria unde ajungeau caravanele din India, China și Arabia. Se simte o intensă circulație a mărfurilor. Se comercializau: papirus, mirodenii, ulei mătăsuri și sclavi.

Circulația aurului arată o mare activitate economică. Comerțul extern este dominat de sirieni și evrei dar existau și mari neguțători locali. Comerțul practicat era ,,individualist de tip roman”. Unde se face comerț? În orașe. Existau și târguri dar puterea economică era în orașe. Milano în vremea lui Teodoric avea 30.000 locuitori.

Economia antichității continuă.

Regele percepe taxe pe circulația mărfurilor, taxele sunt percepute de agenți care știu să scrie și să citească. 

Poșta se menține drumurile și podurile romane încă există.

Moneda de aur a lui Constantin circula în tot imperiul, barbarii au păstrat-o. Regii germanici bat monedă cu efigia împăratului.

În concluzie, în Occident avem mari cantități de aur în condițiile în care nu existau mine de aur. De unde este acest aur? A venit în Occident prin intermediul comerțului.