1821 a fost un an magnific pentru istoria noastră. Revoluția gândită, pregătită dar ne împlinită avea să fie un moment de reflecție pentru elitele românești. Puterea exemplului, ideea că se poate aveau să arate generațiilor următoare că nimic nu este imposibil.
Ce a lipsit mișcării de la 1821 pentru a genera o schimbare radicală în societate? Nu era această schimbare necesară?
Poporul plătitor de biruri a răspuns apelului făcut de Tudor din Vladimir venind la oastea cea mare doar că elitele țării deși conștiente de interesele și nevoile țării nu au reușit să treacă peste orgoliul personal sau interesele de clasă socială (vezi boierii mari și boierii tineri, vezi cele trei partide care aveau interese diametral opuse, etc).
Principala întrebare pe care și-au pus-o marii boieri prin saloanele Bucureștene trebuie să fi fost: cine este Tudor?
Tudor Vladimirescu este exponentul unei clase sociale noi, om liber care prin muncă și ambiție a reușit să agonisească suficientă avere încât să poată fi numit ,,ciocoi,,. Din slujba la stat, serviciul militar, morărit, cârciumărit, comerț la mică și mare distanță, și diverse servicii pentru marii boieri, adună suficientă avere și începe să facă parte dintr-o burghezie incipientă ce prinde contur și în Țara Românească. Nevoia de a-și cumpăra o moșie (pământ), ca mijloc de investiție sigură și de prestigiu, vine mai degrabă din mentalul colectiv, care domnea în țară, și care asimila puterea și prestigiul prin bucata de pământ avută.
Tudor, a jurat credință Eteriei? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să aflăm ce reprezenta ,,jurământul,, în epocă. Și Tudor și mulți alți creștini din Imperiul Otoman, căci țara făcea parte din rândul țărilor bine păzite ale sultanului, aveau o viziune clară asupra idei de credință și a diferenței dintre a fi credincios într-un Cristos sau nu. A fi creștin devenise o formă de rezistență personală în fața unui imperiu ce se construise hrănindu-se cu seva vechiului Imperiu Bizantin. Ei erau păgâni iar noi suntem creștini. Creștinii găseau de cuviință să se ajute, să se recunoască, să se considere frați întru Hristos. Cândva, deși probabil poporul de rând nu-și mai amintea, deontologia imperială, din imperiul ce a dezvoltat creștinismul, era ,,patrie și ortodoxie,,. Probabil că fraților de aceeași religie le era ușor să comunice unii cu alții dar este cert că această burghezie în formare comunica ușor și cu spor cu păgânii atunci când era vorba de a face un profit din comerț.
Pe când era Tudor la Viena încă nu se ,,născuse,, Eteria. În acea perioadă Capodistria patrona o altă societate care în numele ,,culturii,, își propusese salvarea multor monumente/situri arheologice grecești. Probabil că Tudor nu a jurat credință Eteriei neînființată la data aceea dar el a fost informat, convins, încântat de Iordache de scopurile înalte ale unei organizații secrete ce aveau să se înființeze de către ei, grecii sau cei ce se considerau elini, sau cei ce erau credincioși într-un Cristos. Iată deci de ce Iordache și grecii considerau că Tudor a încălcat un jurământ. Probabil că numele lui figura pe vreo listă trimisă de Iordache către cei ce, în secret, încearcă să lanseze Eteria.
Despre Tudor, el nu era grec, chiar ciocoi îmbogățit și din slujba la stat care-l va pune de multe ori în conflict cu țăranii plătitori de biruri, el era ortodox de limbă latină, el va reprezenta voința celor supărați pe greci căci pentru ,,norodul,, ce a venit în oastea sa răul nu-l reprezentau turcii, răul erau domnii fanarioți și slugile lor venite din Fanar.
Ajuns în Viena și văzând, înțelegând modul de viață diferit din Imperiul Habsburgic și comparându-l cu modul de viață din București sau din Imperiul Otoman acesta analizează diferențele și concluzionează că Viena este superioară celorlalte experiențe urbane. Așa se explică și îndrumarea pe care o dă boierului Glogoveanu de ași trimite copiii la studii în Viena, precum fac și boierii moldoveni.
O altă întrebare fără răspuns până acum este cea legată de banii pe care Tudor i-a avut la dispoziție pentru a lansa, după 18 ianuarie 1821, ridicarea ,,norodului,, și constituirea oastei de panduri.
Tudor era un om bogat, dar nu suficient de bogat încât să-și permită să finanțeze o asemenea operațiune.
Se știe că a plecat din București cu 30-40 de oameni, arnăuți, în termeni moderni militari plătiți cu leafă. Aceștia nu l-au urmat pentru că s-ar fi cunoscut înainte, erau prieteni și se gândiseră să facă o ,,haiducie,,. 30-40 de oameni, cai, echipament, hrană și mai ales convingerea că aceștia nu vor suferi represalii legale (nu vor fi condamnați pentru fapta lor). Avem mărturia că Tudor nu a făcut pagubă nimănui și a plătit toate cele necesare pe unde a trecut. Cine i-ar fi putut da lui Tudor acești bani care nu erau puțini? Marea boierime reunită într-un comitet? Consulul Rusiei Pini, așa cum arată atașatul austriac la București? Probabil banii necesari unei asemenea ,,afaceri,, au venit de la mai marii boieri ai țării (Gr. Brâncoveanu, Gr. Ghica şi Barbu Văcărescu) care la 15 ianuarie dau și o scrisoare prin care făgăduiesc să-l ajute pe slugerul Tudor în întreprinderea sa. Mai mult, boierii trimit scrisori către poartă și-l disculpă pe Tudor. Cred că cele câteva gesturi, scrisoarea de făgăduință, faptul că nu a făcut nimănui pagubă de bani deși avea în spatele său o mică oaste, faptul că va intra în mănăstirea Tismana ca în propria casă sau că va numi oamenii săi în diverse funcții administrative din Oltenia, toate acestea fiind prezentate turcilor ca fiind făcute dintr-o imensă supărare dar care nu sunt rele, ne arată o complicitate fățișă între boieri și Tudor.
Cum a ajuns Tudor să fie cunoscut de capi țării, pentru că țara avea în ochii turcilor câțiva boieri mari cu care domnul impus de sultan era nevoit a lucra? Prin intermediul lui Iordache. Firește că și Pini a contribuit, a influențat, a manipulat, dar banii i-au plătit boierii care doreau să arate turcilor că țara nu este mulțumită de domnii din fanar și suita acestora. În realitate marii boieri pământeni își simțeau pozițiile subminate de toți acești fanarioți care veneau și se infiltrau în conducerea țării, care făceau căsătorii interesate, care îi înlăturau pe ei, boierii pământeni.
Tudor era doar unealta.
Numindu-se domn nou, de către sultan, boierii nu mai vor rezmeliță și doresc să termine cu afacerea olteană. Între timp, Tudor este perceput ca domn de către norod și, cu toate că au fost trimiși arnăuți ( dintre aceia care nu fac nimic) să-l liniștească, el nu mai ascultă ordinele patronilor săi luând lupta pe cont propriu.
Acest moment este strict delimitat datorită faptului că Tudor încearcă să poarte, de atunci, o corespondență personală cu Poarta și Rusia.
Boierii înțeleg situația și dacă nu au reuși să-l convingă prin metode ,,pașnice,, să renunțe acum îl vor trimite pe N. Văcărescu să rezolve problema. Rezultatul este același. Vor încerca să-l mituiască cu bani prin intermediul boierului Samurcaș (acest boier va fura aproximativ 70.000 lei spunând că i-a dat lui Tudor). La 2 martie Tudor devine un lider (politic și militar) total independent.
Scăpând situația de sub control, marii boieri, atunci când vor constata că pericolul este prea mare, vor fugi la Brașov.
Scopul acestei lucrări este de a arăta că momentul/mișcarea de la 1821 se datorează în egală măsură marii boierimi și slugerului Tudor.
Chiar și el, Tudor, atunci când, la 11 aprilie 1821, se întâlnește cu Caminarul Alecu, venit din partea Caimacamilor lui Scarlat Vodă, să cerceteze starea țării, acesta, Tudor îl însoțește cu o suită din 400 de panduri, la Mitropolit și la boierii rămași în București pentru că Tudor înțelegea că țara nu poate fi condusă fără marii propietari de pământuri. Tudor l-a oprit pe Mitropolit (și pe boierii tineri pe care i-a mutat cu domiciliul forțat la vila de la Belvedere a Goleștilor) să fugă din București atunci când pericolul devenise iminent dar întotdeauna a înțeles că fără aceasta autoritate politică și de prestigiu nu poate să dea importanță mișcării sale.
Tudor era temut de gospodari săi. Se crease un sentiment de frică față de acesta după condamnarea la moarte a unui Urdareanu. Sentimentul acesta era amestecat dualitatea de loialitate dată de întrebarea: ce sunt eu? Grec sau român. Eterist sau ostaș la Tudor. Tudor a fost asasinat în 27 mai aproape de mănăstirea Dealu. Eteriștii deși au preluat o parte a oastei lui Tudor nu au preluat și credința, oamenii nu mai vedeau scopul luptei lor fapt pentru care aceștia au fost zdrobiți la Drăgășani.
Turcii considerau că în țara românească au robi sau eteriști. Au înăbușit de o manieră barbară orice focar eterist.
Urmările acestui moment, adică schimbarea domniilor fanariote cu cele pământene s-a datorat epurării, din toate funcțiile publice ale imperiului, pe care au făcut-o turcii față de greci.
Lipsit de sprijinul politic și de influența boierilor pământeni Tudor nu a putut să se transforme într-un lider care să fie văzut de poartă sau alte puteri europene.
Lupta lui Tudor putea să se transforme într-o revoluție victorioasă dacă marea boierime, cea care l-a creat pe Tudor ca lider militar și politic, nu ar fi dezertat și i-ar fi acordat sprijinul necesar până la sfârșit.
Istoricul N. Iorga trage o concluzie amintind ceea ce a spus la un moment dat Tudor ,,De va fi Dumnezeu viu, va vedea și va judeca!,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu