Actorii care ajung acolo, în Olimp, sunt de un rafinament zdrobitor (în orice situație, în orice loc, în orice rol).
Actorul (ca profesie) față de oricare altul (medic, profesor, lăcătuș, polițist sau funcționar) are posibilitatea experimentării a mii și mii de sentimente, tipologii umane, situații, opinii, întâmplări, etc...acest fenomen se petrece pe scenă, în fața publicului, în sala de repetiții, pe ercan în fața aparatului de filmat....este un fenomen de dedublare (pentru că în fiecare rol jucat este și el omul actor) așa se șlefuiește, se concepe se construiește actorul și omul genial.
Actorul demn de a urca în Olimp este chintesența societății din care vine, este imaginea oamenilor care l-au inspirat, este om și timp.
Nici un Hamlet, chiar în interpretarea aceluiași actor, nu va fi același Hamlet pentru că el moare, dispare după ce cortina va fi căzut în sala de spectacole.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu