Primăvara
de Vâță Daniela Mi a adus azi primavara
M-a- ntrebat tare grăbită
Ce -o să vreau să fac cu ei.
Eu i-am spus că, dintre toate,
Mi -aș dori să-ți fac cercei .
Să-i agăți tu la ureche
Și să fii cea mai frumoasă,
Cum te știu fără pereche!
Sa - ți șoptească, mamă dragă,
Fii iubită viața- ntreagă !
Iubita mea ,
de Vâță Daniela
Azi noapte ,am suflat in cornul Lunii
am stins stelele cu adierea lui Marțișor,
am scuturat clopoței de ghiocei
pe inceputul promitator al acestei primaveri,
ca albul lor asa curat s- aducă binele sperat!
am suflat peste stele si le-am stins in mijitul zorilor,
am imprumutat din albul ghioceilor
ce-a mai senină lumină ,pentru tine
si apoi, cu drag si binisor-,
ți-am prins-o -n piept , martisor.
DE PAȘTE
de Vâță Daniela
Mai pleacă inc-o dată Isus de acasă.
de răni sângerânde să il vindecăm ,
să-i cerem iertare, să i ne-nchinăm
si-n noaptea de Paște ,când ii e-Nvierea,
s-aprindem lumină , cântec să-nălțăm
iar din jertfa-ți Doamne , toți să invățăm
că in suferință ai privit spre stele
si cu indurare ne-ai iertat de rele.
Doamne , acum ,in miez de noapte
ingenunchi in taină și ingân in șoapte …
lasă-ni-L Acasă
că ll așteptăm cu pasca pe masă !.
E Paște iar la noi in țară
si rănile pe cruce au inceput să-l doară
pe Fiul tău ,Isus sacrificat,
ce-n numele iubirii astăzi a inviat.
Sub semnul crucii sale ,
,ne iarta ,Doamne ,de pacat.!
Vis
de Vâță Daniela
Ma doare-un vis de primăvară
Când stă să nască noaptea-afară
,din seva lui răsar scântei
Și se aprind pe cer petale,
Când zorii - apar trandafirii
Căci ,din parfumuri de zambile,
Se leagă- pagini și în file
Povești cu vieți ce au noroc
Și cu iubiri ce- n timp se- ntorc.
Martisor
de Vâță Daniela
Umbla iarna pe razor
Ca si-a prins rochia alba
Intr-un firicel de nalba..
Si-mpleteste alb cu rosu
Intr-un fir de martisor
Sa il prinda binisor
Colo-n piept, vreun fecior!
Tanara si rusinoasa
Primavara-n camp se lasa
Sau ,daca vrei tu, fecioara ,
Chiar acuma se coboara!
Si-a adus rochia verde,
Toata lumea-n jur o vede
Si-o roteste-n dans cu vantul
Sa-ti aduca-n dar cuvantul.
Daca mai privesti o data,
A topit zapada toata
Si-a facut din ea o balta
A sarit-o dintr-o data ,
Uite-asa, intr-un picior
Iar cu fir de martisor
Prinde-n inimi de feciori
Pe-nserate, fugar dor,
Singurul meu martisor!
O... devreme!
de Vâță Daniela
"Bună dimineața si o clipă
și-am plecat ,asa ,cu tine-n zbor
până hăt ,acolo sus pe-un nor,
să privesc in jos ,inspre pământ
și să-ți fac duios un legământ
să te tin de aripa ta dreaptă
si să-i spun iubitului ce-asteaptă,
pan' la inima –mi, mai are doar o treaptă,
Că azi ploua -n prag de primavara
si că iubirea mea nu-i intr-o doară!"
RUGĂ
de Vâță Daniela
Te caut si te strig ,Isuse
Să ne tămăduiești de rele,
Ai inviat in zi de Paște
Când tot ce-i verde prinde a renaște.
Ramai aproape ,in grădina noastră,
Ia-mă de mână și-mi arată
Cum infloresc in ram copacii
Și se-nroșesc de sânge macii..
Cum calcă melcii pe cărare
Cu greutatea-n spate si nu-i doare..
Unde-i iubireaa sfântă , neiubită,
De ce-ai lăsat-o-n poarta mea ,ursită?
Hai,fă -mă vânt
să pot să-ți cânt
Sa te-oblojesc și să te- alint,
Să nu te mint…
Doamne, iubirea mea dintâi,
Dă-mi ziua văz si noaptea căpătâi
Să-ți las in palmă lacrimă sărată
Si să mă ierți acum ori niciodată.
Primavara
de Vâță Daniela
Fată frumoasă ,fată ingandurată,
e noapte afară si intunericul isi trage cortina
peste negurile argintii ale ploii.
e atâta bucurie in scăpărarea nopții
că tresaltă in chiote grâul
abia incolțit in privirea ta ,Marie.
fată frumoasă ,pe strada către casă
te intâmpină anii din copilărie.
in cimitir, s-au adunat parinții
și așteaptă cu capul descoperit
focurile lui marte , un colac și un pahar de vin..
fată frumoasă,fată aleasă , nu te-ntrista!
fiecare vine cu un destin
si tu ai avut atâta răbdare..
si acum plouă și -a plecat inainte
si cea de pe urmă ursitoare.
arhanghelul din vis
și-a pus crinul la butonieră
și a plecat grăbit , in pas intins,
s-a urcat in trenul spre ultima frontieră.
fată frumoasă ,femeie ingandurată ,
uită-te pe fereastră și contemplă țărmurile nopții vii
și nebunia de a crede că ești iubită fără să fii.
plouă adânc ,plouă mărunt de primavară
o ploaie căzută pe gânduri
cu plans de catran pe obrazul subțire.
Fată frumoasă ,șterge-i-l cu palma
și fă-l vers in poezie și in amintire .
din turnul ploii ,uită-te cu dor.
iubitul e-acolo și ¬¬-ncearcă astăzi ultimu-i zbor.
fată frumoasă ,femeie aleasă
,uită-te pe fereastră!
privește cum viața și-a ridicat reverul
și nepăsătoare a plecat mai departe.
plouă ăarunt ,plouă a primaăvară peste toate
peste trecut ,peste geamurile nopții sparte .
fată frumoasă , femeie senină
,plouă la tine-n pridvor și-n suflet se face lumină.
plouă mărunt ,plouă cu ghiocei si cu brândușe
plouă cu primăvară si cu iubiri nespuse.
Mă doare-un vis
de Vâță Daniela
Ma doare-un vis de primăvară
Când stă să nască noaptea-afară
,din seva lui răsar scântei
Și se aprind pe cer petale,
Când zorii - apar trandafirii
Căci ,din parfumuri de zambile,
Se leagă- pagini și în file
Povești cu vieți ce au noroc
Și cu iubiri ce- n timp se- ntorc.
In Crăcăoani
de Daniela Vâtă
A făcut cerul potecă
Azi , mă uit printre uluci
să le văd umbra sub nuci
Sau sub pomii de la poartă
Unde mă jucam odată.
Viețile din Crăcăoani
Au trecut pragul sub ani
Si -au lăsat in amintire
Chipul lor in nemurire.
" Phoenix"
de Vâță Daniela
Pentru ca astazi te-am simtit atat de aproape ,
așa... cum mangâi o pasăre rănită de tăișul zborului.
dar n-am știu, biet gând nevinovat,
că rănile mele din suflet
se coborâseră in palme
și m-au durut
și m-a durut
că indrăzneala lor
s-a frânt in neingăduință.
Azi marea,
de Vâță Daniela
Azi, marea si -a înclinat fruntea incărunțită de valuri
Si a sărutat malul salvator,
Care i-a întins mâna
Si i-a strecurat ,pe furiș de privirile mele,
În căușul scoicilor, o fărâmă din timpul zeilor.
Si timpul s-a spart in cioburi de nisip
Si marea si-a întors valul
Si a plecat spre orizont ,
Tăind cu creasta lui felii de asfințit.
Martisor
de Vâță Daniela
Umbla iarna pe razor
Ca si-a prins rochia alba
Intr-un firicel de nalba..
Si-mpleteste alb cu rosu
Intr-un fir de martisor
Sa il prinda binisor
Colo-n piept, vreun fecior!
Tanara si rusinoasa
Primavara-n camp se lasa
Sau ,daca vrei tu, fecioara ,
Chiar acuma se coboara!
Si-a adus rochia verde,
Toata lumea-n jur o vede
Si-o roteste-n dans cu vantul
Sa-ti aduca-n dar cuvantul.
Daca mai privesti o data,
A topit zapada toata
Si-a facut din ea o balta
A sarit-o dintr-o data ,
Uite-asa, intr-un picior
Iar cu fir de martisor
Prinde-n inimi de feciori
Pe-nserate, fugar dor,
Singurul meu martisor!
O... devreme!
de Vâță Daniela
"Bună dimineața si o clipă
și-am plecat ,asa ,cu tine-n zbor
până hăt ,acolo sus pe-un nor,
să privesc in jos ,inspre pământ
și să-ți fac duios un legământ
să te tin de aripa ta dreaptă
si să-i spun iubitului ce-asteaptă,
pan' la inima –mi, mai are doar o treaptă,
Că azi ploua -n prag de primavara
si că iubirea mea nu-i intr-o doară!"
Vară
de Daniela Vata
Si cerul se pregătește de culcare.
Isi deretecă așternutul ,
Îl scutură de ultimele firimituri din zi.
Cad cântece de .
privighetori
Pe canalul din colțul
,amurgului,
Ce urcă până in geana a nopții,
Greierii își acordează viorile
Cu arcușul inimii mele
Și așteaptă răsăritul Lunii
Ca să înceapă concertul pentru regina nopții.
...........
de Vata Daniela
Se uita soarele- napoi
Si umbră frunzei stă să râdă
Sub adierea serii blândă.
Grădină arsă de arșița
Se- nclină rodului de viță
Să-și coacă- n el sfânta licoare
Care te- mbie cu chemare
La o iubire asa mare.
E-atâta vară,
de Vata Daniela
E-atâta vară,
Că din a inimii cămară
Îmi cântă frunza de arțar,
Îmi cânta-un vânticel hoinar
Și îmi trimite-acum în dar
În colțul străzii, la bazar
Un trubadur arunc-un zar.
Si, uite-asa, un fapt bizar,
Eu îl ridic si îl întorc
Ce crezi?-e număr cu noroc!
Ploaia
de Vâță Daniela
Plansul ploii pe obraz
Ce, voiai sa fie soare
cand e Marte- n calendare?
Vrei și muguri infloriți
Când soarele e cu dinți?
Mă privește! Eu sunt ploaie
Stau afară, nu-n odaie
și nu am haină de oaie,
Am ,in schimb, haine de ape
și lumină cât incape
Să-nflorească merii-n gard
Ca iubirile ce ard
Ard pe rugul implinirii
In fireasca lege a firii !
Confesiune
de Vâță Daniela
mi-am facut mainile a rugaciune
ca sa nu ma vada nemiscata,
cum rosesc de-atata dor.
uite,voiam sa-ti spun ca nemurirea si linistea
sunt rareori pauza din marele spectacol
al vietii mele...
eu sunt alpha si atat de constanta
ca aproape te plictisesc spunandu-ti
ca n-am stiut niciodata
sa vorbesc cu oamenii mari,
care mi s-au parut intotdeauna
destepti si foarte suficienti
cand era vorba sa-si depene povesti de viata,
adevarate...
in umbra cuvintelor spuse
ei tainuiau adevarul la care eu ,
eu nu aveam cum sa ajung
pentru ca nu eram suficient de mare.!
acum am crescut si
in cohortele mele de cuvinte-necuvinte
mi-e frica de hainele lor
cand prea largi , cand prea stramte...
ma strang consoanele,
ma mangaie vocalele cu inima lor
lipsita de aparare ca si inima mea
agatata-n lumina galbuie a toamnei.
le masor energia pana la galaxia fiintei tale
si le insotesc tot mai aproape
de capatul universului- cuvant;
le fac lampioane si le trimit cu privirea
sa lumineze prin negura noptii,cat mai departe..
si ele incearca sa ma ajute
spunandu-ti cu maturitatea duruta
ca la noi ,la capatul asta de lume
se lasa toamna tarzie,dragostea mea,
si eu ma plimb pe strazi de cuvinte
ce spinteca aerul de vise pierdute
din haina de varste..
si eu ma plimb pe strazi de cuvinte
ce duc inspre cer
mesaje criptate despre vise
ce sunt…..si nu pier.
