Capitolil I (pg. 3-6)
CONTEXTUALIZARE
BOCET (sau de ce?)
Nu poți să scrii despre oameni și fapte fără să nu simți, fără să nu înțelegi tot, în cel mai intim și profund mod.
Iată-mă în fața celei mai mari provocări. Purced în a scrie, a prezenta lumii și posterității ceea ce am înțeles după o muncă asiduă și o căutare febrilă cu privire la viața și opera actorului Amza Pellea. Precizez că această lucrare și modul de abordare pe care-l veți constata în paginile ce urmează nu s-ar fi putut ,,întîmpla” pînă acum pentru că, deși pare facil să scrii despre epoca contemporană față de abordarea lucrărilor de studiu despre epoca antică, medievală sau modernă, ei bine, în fața ta ca istoric sunt nenumărate surse, dar este vorba și despre o mentalitate personală puternic impactată de ideile comunității din care faci parte.
Purced la acest demers fiind puternic influențată de nenumărate mărturii despre ceea ce au însemnat ororile comunismului în România. Afirm cu tărie că națiunea română avea nevoie de o lustrație care nu s-a produs în deceniile scurse de la Revoluția din Decembrie 1989. Cred că binele și răul (legat de accepțiunea lor ca principii de viață) în mentalitatea colectivă s-au nuanțat într-o formă specifică României, și militez pentru publicarea tuturor documentelor din arhiva CNSAS astfel încât publicul român să facă singur cercetări pe diverse teme, subiecte sau interese.
Ce este bine și corect și ce este rău? Cine a dat valoare, a explicat publicului acest bine și acest rău? Care sunt forțele motrice care fac să vibreze societățile umane în decursul secolelor și deci și în epoca noastră? La toate aceste întrebări există un singur răspuns: cuvântul, ideea transmisă omului, oamenilor prin diverse mijloace și arii.
Pornesc acest demers printr-un omagiu adus unui OM: Hristu Zuba din Ceamurlia de Sus, jud. Tulcea, omorât mișelește la 2 februarie 1952. Am aflat despre acesta de pe Facebook, de pe pagina unui om politic Bogdan Bola.
Tânărul Hristu fusese deconspirat că deși se pretindea a fi comunist el susținea luptătorii anticomuniști. Un securist, Nicolae Popa, la torturat pe Hristu cerându-i să spună unde este ascunzătoarea lui Nicolae Fudulea, unul dintre liderii rezistenței anticomuniste. Hristu nu a trădat și a fost dus de torționari pe un câmp între localitatea Ceamurlia și Beidaud, pus să-și sape groapa singur și apoi executat. Un localnic, Gheorghe Pastramă, a fost pus de securiști să-l îngroape. Acesta nu a spus nimănui unde era îngropat Hristu dar timp de trei decenii a venit mereu la locul crimei pentru a pune pământ. După revoluție, familia lui Hristu a aflat locul și l-au deshumat apoi l-au îngropat creștinește în cimitirul din Cogealac.
Se impune să facem câteva precizări.
Mulți dintre luptătorii anticomuniști din România aveau legătură cu Mișcarea Legionară. Care erau mijloacele de comunicare în masă atunci, cunoșteau aceea toate ororile sau prostiile făcute de liderii mișcării? A existat o decizie colectivă a membrilor legionari asupra asasinatelor făcute în numele mișcării? Recunoșteau și ascultau membrii mișcării pe regele țării ca fiind suveranul lor? A existat în România o mișcare prostească susținută de intelectualitate și puterea politică pentru a crește nivelul de ură contra ,,jidanilor”? Avea Histru aceleași drepturi ca și călăul său? Era Histru cetățean român și avea dreptul la o judecată dreaptă? Bătăile și tortura aplicată de miliția politică în numele comunismului au fost efectuate de români contra altor români?
Sunt multe asemenea întrebări pe care ni le putem pune. Cred că o lucrare doctorală, un studiu corect și util istoriei trebuie să plece de la nevoia de a găsi un răspuns la o întrebare sau un set de întrebări concludente. Iată deci cum pornim această cercetare de la nevoia de a înțelege cum românii i-au condamnat cu sânge rece la moarte, uitare, umilință și nepăsare pe alți români. În istorie se vorbește de colectivități umane, națiuni, popoare, imperii care construiesc sisteme politice (unele mai trainice altele mai șubrede) și întotdeauna se are în vedere motivul pentru care acele colectivități au ieșit în evidență sau au jucat un rol determinant, important, cunoscut, într-un proces istoric. Întrebare care se pune astăzi este aceea cum de români au omorât alți români în anii comunismului creând un genocid și un dezastru. Procesul istoric nu este singular, comunismul a funcționat după aceleași mecanisme și principii în orice societate a pătruns și a încercat să se statornicească. Vom vedea dacă este vorba și de modificarea unei identități culturale și o pierdere totală a acesteia.
Pentru a susține teoria noastră de început cum că dorința de a parveni în comunitățile cu o identitate culturală slabă este cauza care a dus la distrugerea unei fibre naționale vom studia:
contextul istoric
dezinformarea
actorul si imaginea sa
tearul
memoria
Biografia
examenul de stat
dosarul de angajare
concluzii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu