Ploaia

 

                          de Vâță Daniela 

plouă cu aripi picurate de ploaie

ce suflă răcoare peste pământ.

din steaua polară lumina se-ndoaie/

și se prelinge incet pe pămănt/,

peste intuneric și peste vise,

peste dorințe și doruri aprinse......

.plouă tăcut ,cu ințelepciune/

noaptea se dezbracă iar in  goliciune

și-ngenunche-n Marea, ce- si face din spume

 dantele de valuri 

la rochii de baluri

Cântă ca zăluda/și se mișcă-n dans,

 tot ca paparuda/

sa adune ploaia  intr-un ultim vals./

plouă./

plouă tomnatic,plouă noptatic și  se sting in inimi/vetre de jaratic/.