Bogdan Petriceicu Hasdeu

26 februarie 1838 - Cristinești, Hotin (actualmente Kerstenți, Ucraina) se naște marele cărturar român Bogdan Petriceicu Hașdeu

"Eu din români îmi trag sorgintea.
C-o sfântă dragoste-i iubesc
si pentru tot ce-i românesc,
oricând, și bratele și mintea
și sufletul mi le jertfesc"

Scurt istoric al unor monumente care mor, în fiecare zi câte puţin

Biserici din BIHOR

Acest material a fost preluat de pe pagina revistei "Historia"

Biserica de lemn „Sfântul Ierarh Nicolae" din comuna Căpâlna, datează din secolul al XVIII-lea. Un document din anul 1724 aminteşte la Căpâlna că „biserica este bună", indiciu care arată că, probabil, biserica fusese construită nu cu foarte mulţi ani înainte. În 1883 au fost executate lucrări ample de renovare a bisericii de lemn, din loc în loc fiind adăugaţi stâlpi montanţi de legătură între bârne. Probabil tot atunci s-a optat pentru tencuirea pereţilor pentru a proteja mai bine lemnul. Vechea tindă a fost înglobată naosului pentru a mări spaţiul, o noua tindă, poligonală, fiind adăugată spre vest. Totodată, a fost înlocuit acoperişul din şindrilă cu unul de tablă, în trepte.

Pereţii au fost re-pictaţi, acea pictură păstrându-se în condiţii bune până azi. Totuşi dincolo de lucrări micuţe de reparaţii, nu s-au mai făcut lucrări majore. Tencuiala de pământ în multe locuri a început să cadă expunând lemnul, iar frumoasa pictură interioară a început să aibă de suferit. Biserica se află într-o stare destul de bună, iar sumele care ar trebui alocate nu sunt uriaşe. Probabil nişte reparaţii făcute bine acum va scuti monumentul de probleme mult mai mari ce ar putea să apară în viitor

Biserica „Sfântul Gheorghe" din Cociuba Mică, comuna Pietroasa, a fost construită în anul 1715 cu o parte din materialul lemnos în stare bună de la o biserică mai veche, după cum atestă o inscripţie de pe peretele vestic al tindei. Acest fapt este întărit şi de o conscriere din 1724 în care se spune că biserica „este acoperită cu şindrilă". În timp, construcţia a suferit o serie de modificări, începând cu înlocuirea învelitorii din şindrilă cu alta de ţiglă la navă şi tablă la turn, „podirea" cu duşumea, mărirea ferestrelor, tencuirea la interior şi exterior. Poate cel mai mare prejudiciu suferit de monument a fost adus la 1901, de vopsirea pereţilor la interior în vopsea în ulei, fiind astfel acoperită pentru totdeauna pictura ce fusese executată de David Zugravul. Totuşi locaşul prezintă încă frumoase decoraţiuni în lemn în jurul uşii şi al bârnelor. Starea de conservare însă se debreadează rapid pe măsură ce în multe locuri a căzut deja tencuiala, iar intemperiile acţionează asupra lemnului.

Biserica de lemn "Pogorârea Sfântului Duh" din Duşeşti, comuna Ceica, are un turn „cu bulbi", semn că nu este prea veche şi a fost construită cel mai probabil în prima jumătate a secolului al XIX-lea înlocuind o altă biserică, despre care la 1756 oamenii satului afirmau că a fost construită de strămoşi.

Pereţii construcţiei nu sunt construiţi, ca e obicei, din cununi de bârne orizontale suprapuse, ci în sistemul paiantei, cu bârne prinse din loc în loc în stâlpi verticali, şi tencuită, încă de la început, în întregime, atât la interior, cât şi la exterior, rămânând fără tencuială doar iconostasul, bolta naosului şi tavanul tindei. La interior, biserica este pictată doar la iconostas şi bolta naosului, pictura neavând o valoare artistică deosebită. Pe peretele vestic al naosului se află inscripția:"...s-au zugrăvitu în anul 1870 prin pictorul Emanuel Weiss Antal". Renovarea din anul 1934 a modificat în totalitate imaginea ei iniţială.

Biserica ortodoxă Înălţarea Domnului din Hinchiriş, comuna Lazuri de Beiuş, a fost construită în anul 1614 din lemn de stejar, în stil ardelenesc, sub formă de corabie. Semnele de mutare de pe pereți și tradiția locală indică aducerea bisericii de pe un alt loc. Conform tradiției, locul ei inițial a fost pe dealul Bogojeștilor. Momentul mutării poate fi cel al alinierii satului pe vatra sa actuală, la 1773. După mutare ar fi apărut firesc necesitatea de a repicta biserica, ceea ce pare să se fi întâmplat în anul 1776, conform inscripției de pe ușile diaconești. Biserica a suferit o alterare semnificativă a butei și a turnului în timpul unor reparații din anul 1926.

Azi însă problemele cu care se confruntă sunt datorate scorojirii tencuielii de pământ şi infiltrarea apei în interiorul locaşului. Câteva lucrări de restaurare şi nişte sume modice ar putea să rezolve problemele.

Probleme mici care s-ar putea mări - de ce nu se întâmplă nimic

Tăblițele de la Tărtăria

Tăblițele de la Tărtăria sunt 3 obiecte mici și străvechi de lut. În Transilvania, în localitatea Tărtăria din județul Alba, între Alba Iulia și Orăștie, cercetătorul clujean Nicolae Vlassa a descoperit în 1961 trei tăblițe de lut, dintre care două sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci și diferite obiecte. Cea de-a treia, de formă discoidală, cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii. Folosește o modalitate de scris pictografică. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. O bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, veche italică, iberică).

Datarea pieselor

Descoperirea tăblițelor a stârnit curiozitatea cercetătorilor pe plan mondial și s-a pus problema datării cu radiocarbon a pieselor descoperite. În anii trecuți a fost imposibilă datarea cu carbon radioactiv în primul rând datorită conținutului mic de carbon (lutul sau argila era nisipos, cu conținut mare de siliciu).Piesele au fost apoi introduse după descoperire într-un cuptor al laboratorului de restaurare din Cluj și arse, astfel că acest mod de datare nu mai poate fi efectuat. Motivul este degradarea carbonului, metoda și tehnica de datarea excluzînd obiectele supuse unui tratament termic.S-a realizat în schimb o datare a scheletului lângă care s-au descoperit tăblițele, rezultând cu aproximație anul 5300-5500 î. Hr.În fapt în știință sub nici o formă nu se poate atribui vârsta unui obiect ca fiind aceea a altui obiect chiar acesta din urmă fiind găsit lângă sau în vecinătatea primului.

Mai multe informatii pe:

http://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83bli%C8%9Bele_de_la_T%C4%83rt%C4%83ria

MOCANITA

La ridicarea acestor ziduri au trudit stramosii nostrii.

Depre stramosii nostrii

„ÎNCEPÂND de la Herodot, care numeşte pe geţi „cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci", literatura antică ne-a păstrat un şir întreg de mărturii foarte onorabile despre acest popor. Înainte de toate, credinţa lor în nemurirea sufletelor, care îi desparte de toţi ceilalţi traci şi de greci. Apoi, o orânduire şi o cuminţenie a vieţii lor sociale şi politice, care se manifestă într-un chip surprinzător în mai toate împrejurările grele ale istoriei lor. Astfel, împotriva tuturor aparenţelor, ei se arată ca un popor sedentar şi liniştit, care nu cere decât să fie lăsat în pace [...]. Nu vom mai repeta aici însemnătatea în viaţa acestui popor a marei preoţii a Zeului Zamolxis, de un aşa accentuat caracter moral şi patriotic, nici rolul pe care se arată a-l fi avut ordinul călugăresc getic al „Întemeietorilor". Spiritul de disciplină manifestat de acest popor, fie sub Dromichaites, fie sub Oroles, fie sub Scorilo, fie mai ales sub Burebista, când i se cere să distrugă toate viţele, ceea ce era şi o mare pagubă materială, în sfârşit vitejia tenace şi solidar disciplinată din răsboaiele lui Decebal cu romanii, îi ridică mai presus de toţi ceilalţi barbari, fie ei traci din sud, germani din nord, ori celţi din vest. Cu dreptate istoricii antici şi moderni şi-au arătat mirarea şi admiraţia pentru apariţia acestui popor aşa de deosebit în mijlocul celorlalţi barbari. Romanii, biruitorii dacilor, au fost în această privinţă de un perfect cavalerism, recunoscând atât pe Coloana lui Traian, cât şi altfel, toate calităţile, nu numai de eroism sălbatec, dar şi de respectabilă civilizaţie ale geto-dacilor.

                                                                               Vasile Pârvan (Getica)

IORDANES (sec. Vl)

GEŢII n-au fost deci lipsiţi de oameni care să-i înveţe filosofie. De aceea geţii au fost totdeauna superiori asupra tuturor barbarilor şi aproape egali cu grecii, după cum relatează Dio, care a compus analele lor în limba greacă. El spune că acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început Tarabostes, iar apoi Pilleati: dintre dînşii se alegeau şi regii, şi preoţii.

CLEMENS  din Alexandria (sec. II-III)

Geţii, un neam barbar care a gustat şi el din filosofie, aleg în fiecare an un sol semizeului Zamolxis. Zamolxis a fost unul dintre apropiaţii lui Pitagora. Aşadar este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofía (s.n.). Cei care nu sunt aleşi se mâhnesc amarnic, spunând „că au fost lipsiţi de un prilej fericit “.

HERODOT (sec. V î.e.n.)

Iată cum se cred nemuritori geții: ei cred că nu mor şi că acel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zamolxis. Unii din ei îi mai spun şi Gebeleizis. Tot la al cincilea an ei trimit la Zamolxis un sol tras la sorţi, cu poruncă să-i facă cunoscute lucrurile de care de fiecare dată au nevoie. Iată cum îl trimit pe sol. Unii din ei primesc poruncă să ţină trei suliţe (cu vârful în sus), iar alţii, apucând de mâini si de picioare pe cel ce urmează să fie trimis la Zamolxis şi ridicându-l în sus, îl azvârle în suliţe. Dacă - străpuns de suliţe - acesta moare, geţii socot că zeul le este binevoitor. Iar dacă nu moare, aduc învinuiri solului, zicând că e un om ticălos şi, după învinuirile aduse, trimit un altul, căruia îi dau însărcinări încă fiind in viaţă. Aceiaşi traci, când tună şi fulgeră, trag cu săgeţile în sus, spre cer, şi ameninţă divinitatea {care provoacă aceste fenomene) deoarece ei cred că nu există un alt zeu in afară de al lor (s.n.).

SOLINUS (sec. III)

Acum e locul să ne îndreptăm spre Tracia şi să întoarcem pânzele spre cele mai destoinice neamuri ale Europei. Cei care doresc să-i cerceteze cu grijă vor afla cu uşurinţă că barbarii traci au dispreţ pentru viaţa dintr-un fel de exerciţiu natural al înţelepciunii. Toţi sunt gata pentru moartea de bună voie, deoarece unii dintre ei socotesc că sufletele morţilor se întorc, iar alţii că ele nu mor, ci devin mai fericite.

PLATON (sec. IV î.e.n.)

Tot aşa stau lucrurile, Carmide, şi cu acest descântec. Eu (Socrate) l-am învăţat acolo în oaste, de la un medic trac unul din ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice că îi fac pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta că (medicii) greci aveaţi dreptate sa cuvinteze aşa cum v-am arătat adineauri. Dar Zamolxis, adăuga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neţinându-se seama de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: (anume) pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg (ca dintr-un izvor), ca de la cap la ochi; trebuie deci – mai ales și în primul rând – să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înţelepciunea.

ARIAN (sec. II)

În ținutul acestor celţi se află și izvoarele lui. Cei mai îndepărtaţi dintre aceştia sunt cvazii şi marcomanii. După aceea o ramură a sarmaţilor și iazigii, apoi geţii care cred în nemurire. Urmează majoritatea sarmaţilor şi sciţii până la vărsare (a Istrului).

Împăratul IULIAN (sec. IV)

Eu (Traian), Jupiter şi zeilor, după ce am luat conducerea imperiului amorţit şi descompus din cauza tiraniei care dăinuise mult la noi în ţară, şi din cauza silniciei geţilor, singur am cutezat să merg împotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru şi am nimicit neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii ce au trăit cândva – şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că îi convinsese să fie astfel (s.n.) slăvitul lor Zamolxis. Crezând că nu mor, dar că îşi schimbă locuinţa, ei sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întreprindă o călătorie.

DIONISIU (Periegetul) (sec. II)

 – tara imensă a dacilor.

HORAŢIU (sec. I i.e.n.}

...geţii cei aspri cărora pământul nehotărnicit le dă roade şi cereale libere. Nu le place să cultive acelaşi ogor mai mult de un an, iar după ce au îndeplinit toate muncile, alţii care le urmează în aceleaşi condiţii, le iau locul. Acolo femeia nu se face vinovată faţă de copiii vitregi, ci poartă de grijă celor lipsiţi de mamă, iar soţia cu zestre nu ajunge stăpâna bărbatului şi nici nu se încrede într-un amant chipeş. Zestrea cea mai de seamă este cinstea părinţilor şi virtutea femeii pentru care legămîntul căsătoriei rămâne  trainic; ea se teme de alt bărbat. Păcatul este un sacrilegiu pe care îl plăteşte cu moartea.

EUSEBIUS din Caesarea (sec. III-IV)

...cum se întâmplă şi cu sclavii de prin comedii – geţi şi daci, nişte flecari, deprinşi să-şi ascută limba şi să spună glume din limba dacică (s.n.).

DIODOR din Sicilia (sec. I î.e.n.)

De asemenea fură pregătite două ospeţe: pentru acei macedonieni, Dromichaites rândui tot felul de mâncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar tracilor le dădu să mănânce zarzavaturi şi carne, dar pregătite cu măsură, aşezându-le pe nişte tăbliţe de lemn, care țineau loc de masă. În cele din urmă, puse să le toarne macedonienilor vin în cupe de argint şi de aur, pe câtă vreme el şi tracii lui beau vinul din pahare de corn şi de lemn, aşa cum obişnuiesc geţii. ... Dromichaites îl întrebă apoi pe Lisimah care dintre cele două ospeţe i se pare mai vrednic de un rege : cel ai macedonienilor sau cel al tracilor. La care Lisimah îi răspunse că cel al macedonienilor. „Atunci – zise Dromichaites – de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de strălucire, şi te-a cuprins dorinţa să vii la nişte barbari, care au o viaţă de sălbatici, locuiesc într-o ţară bântuită de geruri şi n-au parte de roade îngrijite? De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ţi duci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber ? (s.n.)

FRONTINUS (sec. I î.e.n.)

Scorylo, conducătorul dacilor, ştiind că poporul roman era dezbinat din pricina războaielor civile şi socotind că nu-i nimerit să-i atace, deoarece datorită unui război cu un duşman din afară s-ar putea restabili înţelegerea între cetăţeni, a pus în faţa concetăţenilor săi doi clini şi pe când se luptau intre ei cu îndârjire, le-au arătat un lup. Imediat câinii s-au aruncat asupra acestuia, uitând de cearta lor. Prin această pildă i-a oprit pe barbari de la un atac care ar fi adus foloase romanilor;

STRABON (sec.I)

Lăsând la o parte trecutul îndepărtat al geţilor, întâmplările din vremea noastră sunt următoarele: ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista i-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât, în câţiva ani, a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani.

UN PROGRAM oricând valabil : „exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci"...

DIO CASSIUS (sec. II—III)

Cel mai însemnat răz

boi de atunci al romanilor a fost cel împotriva dacilor asupra cărora, în vremea aceea, domnea Decebal, foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-i ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător şi se pricepea să folosească izbânda, dar şi să iasă cu bine dintr-o înfrângere.

SUETONIU (sec.I-II) Vieţile Cezarilor, Divinul August, LXIII. 4)

M. Antonius scrie că (August) a făgăduit-o pe Iulia mai întâi fiului său Antonius, apoi lui Cotiso, regele geţilor, şi că tot atunci a cerut in schimb, în căsătorie, chiar pentru el, pe fiica regelui.

STRABON

Muzica întreagă, privită atât ca melodie cât şi ca ritm, şi cuprinzând (în noţiunea ei) şi instrumentele, e socotită ca fiind de obârşie tracă şi asiatică. (...) Se spune că cei care s-au ocupat în vechime cu muzica – Orfeu, Musaios şi Tamiris sunt traci. Şi numele lui Eumolp tot de la traci vine...

 HERODOT

Zalmoxis acesta, care era om (nu divinitate) – ...îşi înălţă o casă de oaspeţi, spre a cinsti pe fruntaşii din oraşe, şi îndestulându-i, să le dea o învăţătură, potrivit căreia nici ei, nici comesenii săi, nici cei care urmau să se nască neîncetat din el, nu aveau să se stingă, ci aveau să meargă în ţinutul unde, supravieţuind veşnic, va avea parte de toate bunurile. Mai degrabă socotesc că Zamolxis acesta s-a ivit cu mulţi ani înainte de Pitagora (s.n.)

HELLANICOS (sec. V i.e.n.)

...(Zamolxis) înapoindu-se la el în țară a dat învăţături oamenilor cu privire la nemurirea sufletului. (...) Ei spun că cei morţi pleacă la Zamolxis şi că se vor întoarce. Dintotdeauna (s.n.) ei au crezut că aceste lucruri sunt adevărate. Aduc jertfe şi benchetuiesc ca şi cum mortul se va întoarce.

PORPHYRIOS (sec. 111)

...Numit Zamolxis, deoarece – la naştere –  i se aruncase deasupra o piele de urs. Tracii numesc pielea (aceasta) „Zalmos”. ... Dionysophanes afirmă că el a fost sclavul lui Pitagora, că a căzut in mâinile hoţilor şi a fost tatuat când s-a făcut răscoala împotriva lui Pitagora, care o fugit, şi că şi-a legat faţa din pricina tatuajului. Unii mai spun că numele de Zamolxis înseamnă „bărbat străin“.

Zalmoxis acesta, care era om (nu divinitate) – ...îşi înălţă o casă de oaspeţi, spre a cinsti pe fruntaşii din oraşe, şi îndestulându-i, să le dea o învăţătură, potrivit căreia nici ei, nici comesenii săi, nici cei care urmau să se nască neîncetat din el, nu aveau să se stingă, ci aveau să meargă în ţinutul unde, supravieţuind veşnic, va avea parte de toate bunurile. Mai degrabă socotesc că Zamolxis acesta s-a ivit cu mulţi ani înainte de Pitagora (s.n.)

HELLANICOS (sec. V i.e.n.)

...(Zamolxis) înapoindu-se la el în țară a dat învăţături oamenilor cu privire la nemurirea sufletului. (...) Ei spun că cei morţi pleacă la Zamolxis şi că se vor întoarce. Dintotdeauna (s.n.) ei au crezut că aceste lucruri sunt adevărate. Aduc jertfe şi benchetuiesc ca şi cum mortul se va întoarce.

HESYCHIOS din Alexandria (sec. V-Vl)

Zalmoxis. Despre acesta Herodot ne spune că grecii care locuiesc în jurul Pontului afirmă că a fost sclavul lui Pitagora, că apoi a fost eliberat şi s-a înapoiat cu corabia în ţinuturile sale de baştină, unde a propagat învăţături despre un trai mai înţelept decât cel al grecilor (s.n.) A adus cu sine fruntaşi atenieni şi i-a primit cât se poate de bine, spunând că nici el, nici discipolii săi nu vor muri. Alţii susţin că (Zalmoxis) era consacrat lui Cronos.

Capcana falselor valori

        Televizorul este ,inca, cel mai percutant mijloc de transmitere a informatiei in societate. In aceasta lume a presei cosmopolite, aservite politic si financiar unde multi corifei de ieri se vand pe aproape nimic astazi, am surprins un pasaj dint-o emisiune (probabil in reluare) unde interlocutoarea invitata vorbea despre eroinele de la Nucsoara (fostul jud. Mehedinti). Orice alt subiect cu “VIP-uri de guma” sua politicieni guralivi dar fara coloana vertebrala, care spun “nimic”, si tipa unii peste altii, mi s-a parut cel putin RIDICOL.  (Capcana falselor valori )

O doamna trecuta de prima tinerete, vorbea, evoca sacrificiul dezinteresat al unor femei care s-au comportat in viata aceasta cu decenta, cu respect de sine, cu omenie, riscandu-si  viata, sanatatea, bunurile in numele onoarei, dorintei de a fi oameni liberi.

Elisabeta ,Victoria , Aurelia, Filofteia, Maria, Verona, Teodora …….nu isi aparau bogatia, nu isi aparau privilegiile  sociale, ele isi aparau fii, barbatii, aparau si ajutau oameni. In zona aceea s-a format un grup de partizani care sperau intr-o actiune anglo-americana de salvare a Romaniei din ghiarele URSS. Sarmanii nu aveau sa stie ca fuseseram de mult uitati.  Aceste femei nu sabotau Romania,  ele ajutau cu : un pachet de tigari, chibrituri, o haina, un bot de mamaliga….sau le spuneau parintilor celor din munti sa se plimbe prin sat intr-un anumit loc astfel incat fii lor sa-i poata vedea cu binoclul. Pentru astfel de fapte au fost oameni condamnati la moarte sau la ani grei de puscarie si li s-au confiscat  pamanturile.

Cei ce au anchetat sau au dat sentinte si-au facut o cariera stralucita. Dupa revolutie multi au incasat pensii frumoase si au defilat si pe la TV iar noi i-am auzit/ascultat.

Dupa emisiune am cauta pe net “Nucsoara eroine”. Tot ce am citit despre acei oameni m-a cutrenurat.

In 1959 au fost oameni  executati   pentru ca au ajutat  partizanii. De ce?

Dumneata  cititorule in ce an te-ai nascut?

Dupa “Revolutie” aceste femei si-au cautat ani buni dreptatea prin instante incercand sa-si recapete pamantul furat de “carieristii/ slugile obediente ale regimului comunisto-sovietic (de ocupatie)”. Nu va imaginati ca acel pamant valora prea mult. Un petec de pamant la tara.

Dar ce m-a impresionat cel mai mult: nu le-am vazut facand cozi pe langa Palatul Victoria pentru a capada drepturi asa cum fac revolutionarii. Nu au fost promovate de televiziuni. Sunt mult mai interesante siliconatele sau hotii care trebuie sa-si etaleze aroganta/imposture/incultura.

Am descoperit, citind despre grupul de la Nucsoara, un erou colectiv al natiunii romane. Am inteles cum mii de ani, ascunsi in codrii si ajutati de cei ramasi la vatra, pe acest paman au fost destui oameni liberi.

Acest erou colectiv, tacut si necunoscut (uitat) poate fi primul pas spre regasirea acestui neam.

Daca aveti timp si puterea de a citi despre durerea si lupta acestor oameni va rog sa cautati informatii despre Nucsoara.

Sunt multe rani in sufletul acestui popor. Si cea mai mare este cea provocata de romani contra romanilor.

P.S. Daca stiti si povestea  altor  eroi din rezistenta va rog sa imi scrieti. Am auzit ca in zona Manastirii Horaita ar fi fost Balta (fost ofiter).

Elena Mona Panaite

www.asociatiatorta.blogspot.com

in Romania (jud. Hunedoara)

Stiati ca:


1. Brasovul a fost infiintat de catre Cavalerii Teutoni in anul 1211?

2. Personajul Coana Chirita din operele lui Vasile Alecsandri a existat in realitate si se numea Anastasia Greceanu, nascuta Bals?

3. Langa localitatea Sighetu Silvaniei, pe unde se presupune ca a trecut armata lui Mihai Viteazul, mai exista si azi un gorun denumit „Gorunul lui Mihai Viteazul”? Legenda spune ca s-ar fi odihnit la umbra acestui gorun secular.

4. Dacii considerau ca aurul aduce ghinion si, din acest motiv, purtau doar podoabe din argint?

5. Insulina, substanta necesara tratarii diabetului, a fost descoperita de catre medicul roman Nicolae Paulescu? Cu toate acestea, Premiul Nobel a fost acordat pentru descoperirea insulinei altor cercetători, din Occident.

6. Globe-trotterul roman Dumitru Dan a cucerit tilul mondial pentru inconjurul pamantului pe jos, pe o distanta de circa 100.000 km, in aproximativ 6 ani, performanta neegalata pana azi.

7. Braga este varianta romaneasca a unei bauturi orientale care s-a raspandit in tarile cu influenta otomana?

8. Romania se afla in topul primelor 10 tari din Europa care au introdus automobilul in circulatia rutiera.

9. Generalului Mercy (general de cavalerie, Claudius Florimond conte de Mercy, guvernator al Banatului Timisoarei, intre 1716-1734) i-a fost prezentat un roman din districtul Caransebesului, pe nume Iancu Cuvin, in varsta de 172 de ani si sotia sa, Sara, de 164 de ani. Ei au fost casatoriti vreme de 147 de ani si au murit in 1728. Generalul a pus sa fie pictati si a trimis apoi tabloul imparatului Carol al VI-lea, care l-a expus in galeria sa de pictura de la Viena.

10. In anul 1827 Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane si unul dintre organizatorii invatamantului national inventeaza predecesorul stiloului modern, numit “condei portaret, fara sfarsit, alimentandu–se singur cu cerneala”.

11. Romanul Emil Racovita este fondatorul biospeologiei, in anul 1904.

12. Un roman, Grigore Briscu (1884-1965), este inventatorul elicopterului si al motorului rotativ. El a inventat un elicopter in anul 1909, iar motorul rotativ si l-a brevetat la Oficiul Roman de Inventii sub nr. 2323/2046 din 1912.

13. Henri Coanda a inventat in anul 1933 un aparat de zbor asemanator cu o farfurie zburatoare, denumit "aerodina lenticulara".

14. Romanul Henri Coanda construieste primul avion cu reactie din lume in anul 1910.

15. Primul spectacol cinematografic din Romania a avut loc la Bucuresti, la data de 27 mai 1896.

16. Taranul autodidact Badea Cartan a calatorit pe jos pana la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian si alte marturii despre originea latină a poporului roman.

17. Anghel Saligny construieste in premiera mondială la Braila si la Galati silozuri din beton armat (pentru poduri).

18. Prima ascensiune din Romania cu un balon a avut loc in anul 1815 la Iasi.

19. Bucuresti a fost primul oras din lume iluminat cu petrol, in anul 1858.

20. Timisoara a fost primul oras european iluminat stradal cu energie electrica, in anul 1884.

21. In anul 1885 medicul roman Victor Babes scrie primul tratat de bacteriologie din lume.

22. Cu o lungime de 4.369,5 m, Tunelul Teliu de pe calea ferata Harman - Intorsura Buzaului, este cel mai lung tunel de cale ferata din Romania.

23. Desenele rupestre, din pestera de la Cuciulat - judetul Salaj (10000 -7000 i. Chr.), sunt unice pe teritoriul Romaniei si sunt primele manifestari de acest gen, din sud-estul Europei.

24. Zona Magurii Simleului, cu cele 15 tezaure dacice descoperite, reprezinta spatiul cu cea mai mare densitate de astfel de descoperiri din Romania, după Sarmizegetusa.

25. Complexul monastic Hurezi din satul Romanii de Jos, judetul Valcea, este cel mai mare ansamblu de arhitectură medievala pastrat in Tara Romaneasca, ctitorie a domnitorului Constantin Brancoveanu.

Material trimis de Alexandru Speriatu din Branesti

Traditii romanesti

Dansurile traditionale: Turistii sunt fascinati de dansurile populare romanesti precum "calusarii" sau "hora" - combinand miscarile elegante si versurile satirice cu ritmurile ametitoare ale dansului. Calusarii este un dans cu caracter de ritual de initiere in timp ce hora poate fi dansat de toti membrii comunitatii, mai ales Duminica. Turistii ce nu sunt obisnuiti cu aceste sarbatori vor asista amuzati si speriati, curiosi si rezervati, insa din momentul in care vor percepe mesajul transmis de dans si vor realiza ca ei ajuta de fapt la reconstruirea vremurilor stravechi, isi vor aminti mereu emotia acelui moment unic. Invartita, Hategana, Batuta si Banu Maracine sunt alte dansuri ce redau specificitatea fiecarei provincii Romanesti prin modul unic in care combina miscarile specifice cu pasii.

Sarbatorile de iarna: De Craciun si Revelion, copiii and tinerii merg din casa in casa cantand colinde. In unele regiuni, ei danseaza purtand masti populare si strigand uraturi. In schimb, primesc fructe si placinte. Cele mai cunoscute colinde sunt Steaua, Plugusorul, Sorcova si Capra. Boboteaza (6 Ianuarie) si Sfantul Ioan (7 Ianuarie) marcheaza prima saptamana din Ianuarie. Este momentul in care romanii merg la biserica pentru a lua din apa sfanta utilizata pentru vindecare si purificare. In localitatile din lungul raurilor, tinerii se intrec pentru a aduce inapoi pe tarm crucea aruncata de preoti in apa inghetata. Aceia care reusesc se vor bucura de belsug. Este momentul in care apele sunt considerate sfinte si de aceea femeile nu spala in urmatoarele opt zile.

Sarbatorile de primavara: Martisorul (1 Martie) este sarbatoarea sperantei, optimismului si credintei intr-un viitor tot mai bun, an de an. In aceasta perioada, din contrastul dintre frig si razele soarelui, dintre intuneric si lumina, viata si primavara renasc victorioase. Simbolul acestei sarbatori este un snur alb-rosu cu o amuleta (moneda sau pandativ) pe care parintii obisnuiau sa il lege la mana copiilor si pe care baietii il ofera fetelor in semn de noroc si sanatate. In Dobrogea, martisorul este purtat pana la sosirea berzelor, dupa care este aruncat pe usi, ferestre sau pe coarnele animalelor, pentru a alunga spiritele rele si a invoca viata. Pastele este sarbatoarea pe care romanii o vor asocia mereu cu ciocnitul oualelor rosii. Legenda spune ca, dupa ce Isus a fost crucificat, preotii farisei au sarbatorit printr-un banchet. Unul dintre ei a spus: "Cand cocosul pe care-l mancam va invia din morti si ouale fierte se vor colora in rosu, doar atunci va invia Isus din morti." Nici nu a terminat bine de spus acestea ca ouale s-au colorat in rosu si cocosul a inceput sa dea din aripi. Acum, la sarbatoarea Pastelui, ouale rosii se ciocnesc dupa un ritual specific: persoana mai in varsta ciocneste varful oului sau de varful oului unui comesean spunand: "Hristos a inviat!", celalalt raspunzand: "Adevarat ca a inviat!" In prima zi de Paste, de obicei se imbraca haine noi, ca un semn de reinnoire a trupului si a sufletului. Masa este un prilej de reunire a familiei si se compune, in afara de ouale rosii, din branza de burduf, ridichi si salata verde, friptura de miel si placinta cu branza dulce.

Muzica: Muzica a reprezentat intotdeauna unul din cele mai importante elemente ale vietii romanesti. Doina, cantecul epic, precum si versurile satirice improvizate pentru petreceri (hora, nunta, botez) formeaza un repertoriu foarte bogat. Chiar daca sunt de mai putine feluri, cantecele lirice, in special cele de dragoste si dor, reprezinta ceva special. Unul din lucrurile cu care romanii nu vor inceta niciodata sa se mandreasca este cantatul la cimpoi - instrument inventat de vechii daci. Unii cantareti folosesc de asemenea si frunze sau oase de peste ca instrumente muzicale.

Imbracamintea: Costumele populare imbina broderii complicate si culori vii, in modele care de obicei reprezinta flori si animale conventionale (Valahia si Oltenia) sau figuri geometrice (Transilvania). Fiecare regiune are costumele ei reprezentative. Dar peste tot, femeile poarta pe cap baticuri colorate, iar barbatii, caciuli din lana de oaie. In Maramures, aceste caciuli sunt foarte inalte, fara bor, si decorate in diverse modele. Ele poarta denumirea de 'clop'.

Proiectul "Noi Pentru Noi" prinde aripi

Proiectul "Noi Pentru Noi" prinde aripi cu activitatea "Noi Suntem Romania"

       Cu ajutorul vostru a cadrelor didactice si elevi am desfasurat deja trei activitati in urma carora am avut de invatat atat noi cat si dumneavoastra.
       Se zice ca inceputul e mai greu, dar nu a fost deloc asa si asta ne-au dovedit-o cu varf si indesat toti elevi claselor vizitate.
       Am avut onoarea sa lucram impreuna cu  trei magnifice grupuri pana in prezent, impreuna am incercat sa intelegem diferenta intre drepturile si obligatiile ce le avem ca si cetateni ai Romaniei, sa intelegem conceput de voluntariat si sa explicam tema activitatii "Noi Suntem Romania".

6-Decembrie-2012
Clase a-IX -D Liceului Tehnologic "Cezar Nicolau" Branesti Ilfov.
si
Liceul Teoretic "Traian Laiescu" Branesti, Ilfov

17-Decembrie-2012
Colegiul Silvic "Theodor Pietraru" Branesti , Ilfov

       Nu ne oprim aici pentru ca "Noi Suntem Romania" si noi suntem cei ce trebuie sa ne luptam sa o facem mai frumoasa. Zic mai frumoasa, pentru ca ea deja este frumoasa fie ca vrem sau nu sa ii descoperim aceasta parte, putem face acesta descoperire impreuna cu ajutorul vostru.
       Asteptam parerile si opiniile voastre, poze, sugestii, critici sunt bine venite.
       mailto:asociatiatorta@groups.facebook.com

Cu stima si respect
Membrii Asociatiei Torta