de: Aris Zisopol
master anul I, 2017-2018
Facultatea de Istorie, Universitatea Bucuresti
Jocurile
Olimpice sunt evenimente sportive datate din secolul VIII î.Hr. în Olympia,
Grecia, unde o dată la patru ani atleți din toate polisurile elene se adunau
pentru a participa la diferite probe solicitante. Aceste competiții erau
organizate în cinstea lui Zeus și se bazau pe exerciții specifice ale
antrenamentelor hopliților. În anul 393 d.Hr. din prejudecată religioasă, la
ordinul împăratului Theodosiu I, Jocurile Olimpice au fost interzise dupa
douăsprezece secole neîntrerupte de existență.
Născut
în data de 23 august 1800, la Labovo, Epirul de Nord[1],
Evanghelie Zappa va fi cel care va contribui la lupta de eliberare a poporului elen
de sub dominație otomană, la consolidarea statului Român modern, dar și la
renașterea spiritului olimpic.
Realitatea însă, este că: s-a născut pe
teritoriul Epirului de Nord(regiune aflată actual în Albania), a făcut studiile
în orașul Ioannina(aflat pe teritoriul Greciei de astăzi), era de religie
ortodoxă, a luptat în Războiul de Independență alături de Etherie(fapt pentru
care a fost răsplătit cu diferite distincții), s-a stabilit în Țara Românească
a cărei cetățenii a obținut-o și de unde a supravegheat neîncetat asupra
situației politice din Grecia, a efectuat mai multe acțiuni caritabile în toate
cele trei state amintite[2], dintre acestea alegându-și două să-i ofere
liniștea eternă.
Contrar tuturor acestor elemente, el s-a
autointitulat cetățean balcanic și a oferit următoarea mărturisire: „eu nu
aparțin unei țări, dar sunt al tuturor!”; prin extrapolare, dacă îmbinăm
declarația cu argumentele de mai sus, opținem prototipul cetățeanului european.[3]
Decide să se implice în afacerile din
principatele nord-dunărene, însă consideră că trebuie să continue studiile, așa
dar pleacă la Paris la College de France unde face cursurile de agronomie
alături de Cercul Revoluționar Român: Ion Ghica, Al. I Cuza, C.A. Rosetti, M.
Kogălniceanu, N. Bălcescu, C. Negruzzi, G. Bibescu etc.
Ajuns
în Regatul Român, el se stabilește în orașul Brăila, cunoscut pentru puternica
comunitate elenă și preia în arendă mai multe terenuri agricole în zona
Bărăganului din care reușește să câștige un profit triplu față de suma
investită. Câștigul îi permite să achiziționeze o casă în București[4],
unde înființează Hotelul Athena, aflat pe Calea Moșilor, aproape de Piața
Sf.Gheorghe. Treptat acesta achiziționează proprietățile agricole, ajungând la
uimitoarea suprafață de 15.000 de hectare, care cuprindeau pe lângă pământul
arabil și pădurile și lacurile din apropiere[5].
Această
măsură îi permite să se dezvolte și deschide o fabrică de alcool medicinal și
una dintre cele mai mari mori de făină
din țară cu 12 pietre.
Averea
lui crește considerabil într-un timp foarte scurt, asigurandu-i acestuia un loc
în elita națională(aspect remarcat încă din 1848 prin apartenența acestuia la
Comisia pentru Agricultură a Guvernului Provizoriu)[6]
și chiar devine un apropiat al domnitorul Alexandru Ioan Cuza care, în drumul
său spre Constantinopol, se oprește la conacul de la Broșteni și îl consultă cu
privire la reforma agrară.
După
dezvoltarea economică rapidă în zonă, Zappa decide să se mute în actuala
localitate Broștenii Noi, unde clădește un conac, considerat la vremea aceea
unul dintre cele mai frumoase din Țara Românească.
Imaginea
lui Evanghelie Zappa este consolidată și prin acțiunile sale caritabile
desfășurate atât în România, cât și în Albania și Grecia în diferite domenii
precum: educație, sport, religie, armată, cultură și dezvoltare socială.
Nu
trebuie să uităm mai ales contribuția financiară considerabilă pe care a
oferit-o în scopul înființării Academiei Române, a Ateneului și a dezvoltării educației prin redactarea de
manuale școlare dar și prin oferirea de burse celor care aduceau contribuții
științifice în acest domeniu.
Lista
acțiunilor sale caritabile este una foarte lungă, însă aceasta culminează cu lupta
dificila de a renaște Jocurile Olimpice, ideea cea mai revoluționară a acelor
vremuri în zona Balcanică. După negocieri neîntrerupte cu autoritățile elene,
în mod special cu ministrul Rangavis(considera că competiția sportivă este un
element inutil și că adevărata cursă este cea industrială, pragmatică), acesta
primește în cele din urmă dreptul de a organiza Olimpiile Moderne în anul 1859
la Athena, chiar de la însuși regele Greciei.
Trebuie
menționat că au fost un număr de patru ediții Olimpice(1859, 1870, 1875 și
1888-1889), toate organizate din averea moșierului, după cum se poate observa
ultimele trei postmortem. 1865 se remarcă ca fiind un an trist, an în care marele
filantrop Evanghelie Zappa trece la cele sfinte, lăsând însă averea ca moștenire
vărului Constantin în scopul de a continua actele sale caritabile și mai ales competițiile
sportive.
Edițiile
următoare nu s-au organizat cum se dorea, o dată la patru ani precum în
antichitate, din cauza vremurilor tulburi dar, datorită muncii moștenitorului,
s-a reușit purtarea ștafetei olimpice.
Pe
durata celor 27 de ani de la dispariția lui Evanghelie, Constantin Zappa a
îndeplinit cu precizie dorinţele testamentare ale vărului său, chiar mai mult,
a contribuit esențial la sporirea averii[7].
Moare la finele anului 1891, lăsând cu câteva luni înaintea decesului redactat
un testament, în conformitate cu care, cerea ca cea mai mare parte a averii să
fie dată în folosul statului elen, executor testamentar fiind numită chiar
Epitropia Zappa[8].
Sumele de bani rezultate din arendarea moşiei Broşteni din județul Ialomiţa
urmau a fi investite în restaurarea și întreținerea mai multor şcoli de
agricultură din Thessalia şi Epir. Statul român primea câteva donaţii pentru
administrarea bisericii şi a şcolii din Broşteni, precum şi a spitalului din Urziceni,
dar sumele erau nesemnificative în comparaţie cu cele care urmau a fi alocate
instituțiilor elene.
Inevitabil
au apărut și conflictele pe această enormă avere; moştenitorii originari din
partea lui Evanghelie Zappa, copiii fraților lui, porniseră imediat în procese
succesorale la momentul morţii lui Constantin, ei cerând anularea testamentului
şi numirea lor ca moştenitori de drept[9].
După
o lungă perioadă neîntreruptă de discuţii în care Ministerele de Externe ale
celor două state nu au avut puterea să ajungă la un numitor comun, Grecia ia
decizia radicală să întrerupă relaţiile diplomatice cu România la date de 3/15
octombrie 1892. Al. Lahovary, ministrul de externe român, a avut o atitudine
constantă referitoare la afacerea Zappa, acesta refuzând un arbitraj diplomatic,
variantă propusă necontenit de Grecia, luptă pentru a se lăsa procesul să-şi urmeze
cursul firesc în justiţie[10].
Motivul
ruperii relaţiilor diplomatice este pus sub semnul îndoielii, din cauza
„împrejurările interne” din Grecia, mai exact, puternica criză financiară care
a lovit peninsula balcanică. Presa acelor vremuri investighează în detaliu problema
Zappa, fiind adusă la lumină o serie de momente dificile ale evoluţiei ei:
decesul lui Evanghelie, prevederile testamentului său, problemele generate de
acesta, care au adus în cele din urmă la criza diplomatică eleno-română. Marile ziare românești,
indiferent de orientarea ideologică, au speculat tratativele dintre cele două
state, invocând și o sumedenie de temeri și păreri nesustenabile, cum ar fi
ideea potrivit căreia întreruperea relaţiilor cu România ar fi beneficiat de
concursul Rusiei, căreia Guvernul elen i-a împuternicit apoi protecţia supuşilor
săi aflaţi pe teritoriul român. Rubricile dedicate
afacerii Zappa au reprezentat un interes tot mai mare pentru publicul român,
situație foarte bine exploatată de gazetari mai ales în luna octombrie, pentru
ca mai apoi frecvenţa lor să scadă treptat până la sfârşitul lui decembrie.
Începând cu prima lună a anului 1893, niciun ziar nu mai face referiri la aceste
evenimente, deşi conflictul dintre Grecia şi România nu era încă încheiat[11].
Pe
durata a patru ani, 1892-1896, tensiunile dintre cele doua state au continuat
dar, treptat după acest ciclu olimpic, totul a revenit la normalitate, iar
problema marii averi a fost soluționată prin împărțirea ei între nepoții lui
Evanghelie, Aademia Română și Comitetul Olympiilor[12].
Bibliografie
·
ALEXANDRESCU Horia,
Olimpiadele lui Zappa, București, Editura Vivaldi, 2016.
·
DRĂGULIN Gheorghe I.,
Evanghele Zappa, Aspecte inedite din viața, din activitatea și din initiative
reînființării Jocurilor Olimpice, București, Editura Lumina Tipo, 2014.
·
ULINICI ATANASIU Laura, Afacerea ZAPPA în ziarele conservatoare „Timpul” și „L’independance
Roumaine” (1892), în revista Bibliotecii Academiei Române, Anul 1, Nr. 1,
ianuarie - iunie 2016.
·
GEORGYTSOIANNI N.
Evanghelia, Παναγής Α. Χαροκόπος (1835-1911). Η ζωί και το έργο του, Atena, 2000.
·
MAN Ioan, Monografia Comunei
Ion Roată, Ediția a II-a, Slobozia, Editura Helis, 2012.
[1] Horia Alexandrescu, Olimpiadele
lui Zappa, București, Editura Vivaldi, 2016, p.19.
[2] Gheorghe I. Drăgulin,
op.cit, p.68.
[3] Horia Alexandrescu, op.
cit., p.23.
[4] Evanghelia N.
Georgytsoianni, Παναγής Α. Χαροκόπος (1835-1911). Η ζωί και το έργο του,
Atena, 2000, p. 63-84.
[8] Laura Ulinici
Atanasiu, Afacerea ZAPPA în ziarele
conservatoare „Timpul” și „L’independance Roumaine” (1892), în revista
Bibliotecii Academiei Române, Anul 1, Nr. 1, ianuarie - iunie 2016, p. 20.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu