un fragment din discursul dl ambasador Hans Klemm

,, Vom continua excelenta cooperare în domeniul aplicării legii care oferă siguranţă şi securitate cetăţenilor noştri, luptând împotriva terorismului, a infracţionalităţii organizate, a traficului de armament, droguri şi de persoane şi a influenţei maligne a statelor ostile. Vom colabora pentru a îmbunătăţi securitatea cibernetică şi a oferi apărare împotriva ameninţărilor hibride.,, Hans Klemm


https://ro.usembassy.gov/ro/ambasadorul-hans-klemm-la-aniversarea-zilei-independentei-2018/

E timpul schimbării

ACADEMIA   ROMÂNĂ

Pe Calea Victoriei la numărul 125, în București, este ACADEMIA.

Se presupune că acolo sunt oamenii cei mai deștepți ai acestui popor.

Academicienii ar trebui să fie ca o armată ce apără această națiune de tot ce este subcultură, promiscuitate intelectuală, atitudini imorale celpuțin intelectual, adică cam tot ce ține de un om slab și fără virtuți.

Aceaste cuvinte vor să spună lumii care este scopul și rolul ACADEMIEI și al ACADEMICIENILOR, care este rolul ideal, sublim, probabil niciodată atins în nici o academie din lume.

Eu am multe de reproșat ACADEMIEI ROMÂNE. 

Lipsa de atitudine a acestei instituții, în decursul timpului, a făcut ca în România scara valorilor să fie inversată.

Venirea dl prof Ioan Aurel Pop în fruntea acestei instituții sper să aducă o schimbare, o transformare și ACADEMIA să aibă ,,VOCE,,.

Orice popor are nevoie de elite care să-l ghideze, care să-i arate calea.

Până vom vedea această schimbare de atitudine tare mi-ar plăcea ca tâmplăria din PVC (adică plastic) să dispară de pe fațadele acestei instituții publice care se vrea și un monument arhitectural.

Oare atâția oameni de știință/cultură/intelectuali care vin la Academie sa-și primească leafa de acolo nu au sesizat că tâmplăria aceasta este ca nuca în perete?

NU.

Obediența!

case de secol XIX-XX pe teritoriul Romaniei

          Ne-am obișnuit să privim lumea și faptele istorice din trecut cu ochii omului modern.
Ne raportăm la realitatea noastră atunci când încercăm să înțelegem cum s-a scris istoria.
          O multitudine de falși ,,profeți,, ce gravitează în toate sferele cunoașterii, inclusiv în arealul istoriei, ne prezintă evenimente istorice analizându-le greșit folosind valorile noastre pentru realități istorice de peste 100, 200 sau 300 de ani.
          Eu cred că este mult mai bine să ne întoarcem la cărți.
          Cărțile au consemnat în paginile lor acea lume pe care noi astăzi nu o putem reconstitui fără ajutorul unei informații corecte.
          Văzând aceste poze cu case de pe teritoriul României de azi vă rog să vă întrebați cum trăiau acești oameni?
Văzând aceste poze vă rog să vă întrebați cum au fost construite casele, câți locuiau într-o asemnea casă?
Este interesant să știm ce credință aveau acei oameni și cum s-a creat ideea de națiune română?
          Toate aceste raționamente sunt necesare și pentru a ne rupe de eternul mit al străbunilor noștrii care trăiau ,,sănătos,, bio până la adânci bătrâneți uitând formatorii de opinie să ne spună că în urmă cu 150 de ani, speranța de viață era de 40-50 de ani. Speranța de viață este ceea ce se putea obține/ajunge dar care era atins doar de 10-20% din populație pentru că media duratei de viață era undeva la 30-35 de ani (erau foarte multe morți premature sau la naștere).
          Epoca aceasta a comunicării rapide la distanțe mari cu populații uriașe trebuie să clarifice/găsească un mod de a selecta informația și pe cei ce o aduc către marele public pentru a feri populația de a crede în false percepte.
          Priviți aceste case!
          În ele au locuit străbunicii voștrii.
          În aceste case, în acest gen de case s-au crescut copii, s-au conceput planuri, s-au zidit iubiri și s-au năruit idealuri.
Aceste case sunt frumoase prin ceea ce reprezintă ele, adevărul.
          Regret să vă spun dar în partea aceasta de lume nu avem povești interesante doar cu prinți și prințese.
În aceasta parte a lumii s-a trăit așa și oamenii au rezistat multor valuri de migratori și de visicitudini.
Privindu-le ne dăm seama de ce se spune că țara asta este a noastră.
Străbunii noștrii s-au ostenit ca noi să avem o țară!
Străbunii noștrii cu crucea în mâini au lăsat o moștenire pe care noi trebuie să o dăm mai departe.

Istoria umanității stă scrisă în cioburi