pictură și social-media

 Social media.

Ce este? Ce reprezintă?

Tot soiul de rețele care înlesnesc comunicarea sau reușesc să ne izoleze total.

Dacă omul contemporan suferă de ceva atunci el suferă de singurătate. O singurătate ciudată. Un soi de singuri împreuna cu încă câteva milioane de oameni.

Social media este locul pe unde am navigat astăzi. De ce? Probabil pentru că așa găsesc informație proaspătă și interesată și mai ales pentru că, social media, este singurul loc unde eu sunt provocată să discern între adevăr și minciună. Aici nimeni nu-mi spune ce și cum să consider că este adevărat sau fals.

Este un loc al luptelor de idei, al confruntărilor de situații, așa cum este și viața, nimic prestabilit, totul în desfășurare.

Tot în social media raportându-mă la propriile nevoi și curiozități (asta ține de educația căpătată în familie sau în școală) mi-am aruncat ochii peste câteva articole/interviuri ale unor artiști plastici, apoi m-am uitat la o serie de tablouri ale unor pictori consacrați în istoria și mentalul colectiv al acestei comunități, mutate mai nou în social media.

 M-a frapat un fragment, o afirmație ce aparține unui pictor contemporan care încearcă să explice, prin viziunea lui, ce înseamnă pictura modernă.

Adrian Ghenie , probabil cel mai bine vândut artist plastic român al momentului face următoarea afirmație: "Nu cred în figurativ. De îndată ce începe să imite, să descrie ceva, atunci un tablou este mort. Acesta este momentul când ucizi pictura.″

Și pentru că viața noastră, anturajul nostru, totul, este la scară globală și musai în social media, astăzi vă voi provoca.

Vreau să știu cum interpretați, ce simțiți când vizualizați tablourile pe care le-am expus mai jos.

Sunt tablouri ce reprezintă diverse școli de pictură, zugrăvesc momente istorice diferite și reprezintă o parte din eu-l nostru creativ și de expresie artistică. Tablourile vorbesc de români și România lor.

Despre estetică, gust, artă și investiția profitabilă.

De: Elena Mona Panaite

România s-a schimbat profund în ultimii 28 de ani.

Știu, pare ireal ceea ce spun dar este adevărat.

Poate nu avem fabrici, străzi, aeroporturi așa cum ar trebui să fie, pentru că s-au cheltuit miliarde de euro și totuși aceste lucrări publice de interes național lipsesc cu desăvârșire.Dar când spun că țara asta, adică noi toți, ne-am transformat profund, vă rog să mă credeți că am dreptate.

Oamenii s-au transformat radical.

Oamenii se comportă altfel decât în urmă cu 3 decenii, oamenii au alte aspirații și năzuințe.

România s-a polarizat radical și pentru acei 20% sau 30 % dintre cei cărora soarta, destinul, oportunismul sau inteligența în business le-a surâs acum este nevoie de mai mult. Pentru acei câțiva români puternici, din clasa bogată se va simți nevoia unor noi forme de stocare a capitalului (uneori ilicit) dar și noi forme de a cumpăra prestigiul, poziția sociala.

În antichitate era important să cumperi silexuri, elemente de podoabă, băuturi fine, parfumuri care puteau să te individualizeze, metamorfozeze, în proprii ochi dar și ai altora. Apoi operele de artă s-au diversificat, nuanțele s-au rafinat, idealurile s-au perfecționat și oamenii au investit în statui, mozaicuri și bijuterii. Renașterea va fi un triumf al culorilor și a pânzelor sau pereților pictați. Iluminismul a dus cunoașterea, rafinamentul și prestigiul pe culmile cele mai înalte.

Spun toate acestea pentru a sublinia faptul că după aproximativ 70 de ani România, în care kitsch-ul și nonvaloarea au triumfat, în care în mai toate momentele s-a făcut apologia non-culturii (vezi arhitectura, pictura, sculptura) cu mici excepții izolate dar care nu au putut să umple golul lăsat de lipsa valorii, iată că acum se simte nevoia unei reveniri în forță a frumosului.

Cine cumpără frumosul? Românii. Românii care așa, fie investesc în artă, fie investesc în poziția socială, care trebuie definită/marcată/recunoscută de către restul societății.

Da. După ce două generații s-au aplatizat sub o cultura unitara și fără consistență în era comunistă, piața românească a gustului s-a pierdut într-o manifestare irefutabila de bizantinism îmbibat cu arabisme.

De aproximativ un deceniu românii se recalibreze/reorienteze spre o exprimare non verbala a frumosului cu multe influxiuni vest europene.

Cultura comunistoidă se manifestă prin linii și culori mari, ample fără să caute detaliul. Poate aceasta fiind un revers al îngustimii orizontului/posibilităților de dezvoltare financiara pe care-l avea fiecare individ în parte. Maximul era un apartament, o mașină și o serie de vacanțe la mare. Restul era o perpetuă stare de auto educare într-un loc al cunoașterii, ce era tratat de individ, ca fiind oceanul planetar.

Nevoia de frumos și armonie de după 89 de care dă dovadă individul, oriunde, oricând, s-a transformat într-o furtună de stiluri și culori, mult prea zgomotoase și scâitoare care doreau să convingă auditoriul/privitorul/consumatorul că aceasta este esența armoniei cosmice. Era fals și nu avea seva necesara unei culturi pentru a dăinui într-un areal, pentru că ea nu respecta sursele de inspirație, clonând doar parți nu întregul, și nu respecta nici nevoia estetica a unei mase de populație care-și căuta o definire a propriului eu.

Ieșiți din acest iureș de expresie a frumosului românul caută expansiunea, lumina dar și muzica tăcerii, dansuri amețitoare temperate poate doar de măreția cosmosului.

Prin educație o întreagă generație a renunțat la cămășile înflorate, bănuții și muzicile orientale fiind considerate elemente degradante de expresie culturală și nici nu s-au întors la fusta dreapta, paltonul gri și eternul pantof negru.Toate orizonturile sunt deschise și artele, manifestarea frumosului sub toate aspectele lui, se vor reconstrui în acest spațiu ce nu este din central european, nici balcanic, nici estul european îndepărtat, acest spațiu este doar carpatic și definit prin el însăși.

Deci am ajuns în momentul în care artele și expresia frumosului sub orice forma va prinde contur în spațiul carpatic dincolo de orice era cunoscut până acum. Oamenii se vor redefini prin modul în care se vor exprima artistic în fiecare moment al vieții lor.

Firește această forță creatoare va scoate la iveala și vârfuri a căror opere cumpărate astăzi pe bani puțini vor valora peste 50, 100, 200 de ani mai mult decât orice investiție în imobiliare sau acțiuni la purtător.

Acest popor are forța si prospețimea necesară să creeze mesaje vizionare.

Aceste mesaje sunt cele mai sigure investiții în timp.