sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Despre estetică, gust, artă și investiția profitabilă.




De: Elena Mona Panaite

România s-a schimbat profund în ultimii 28 de ani.
Știu, pare ireal ceea ce spun dar este adevărat.
Poate nu avem fabrici, străzi, aeroporturi așa cum ar trebui să fie, pentru că s-au cheltuit miliarde de euro și totuși aceste lucrări publice de interes național lipsesc cu desăvârșire.Dar când spun că țara asta, adică noi toți, ne-am transformat profund, vă rog să mă credeți că am dreptate.
Oamenii s-au transformat radical.
Oamenii se comportă altfel decât în urmă cu 3 decenii, oamenii au alte aspirații și năzuințe.

România s-a polarizat radical și pentru acei 20% sau 30 % dintre cei cărora soarta, destinul, oportunismul sau inteligența în business le-a surâs acum este nevoie de mai mult. Pentru acei câțiva români puternici, din clasa bogată se va simți nevoia unor noi forme de stocare a capitalului (uneori ilicit) dar și noi forme de a cumpăra prestigiul, poziția sociala.
În antichitate era important să cumperi silexuri, elemente de podoabă, băuturi fine, parfumuri care puteau să te individualizeze, metamorfozeze, în proprii ochi dar și ai altora. Apoi operele de artă s-au diversificat, nuanțele s-au rafinat, idealurile s-au perfecționat și oamenii au investit în statui, mozaicuri și bijuterii. Renașterea va fi un triumf al culorilor și a pânzelor sau pereților pictați. Iluminismul a dus cunoașterea, rafinamentul și prestigiul pe culmile cele mai înalte.
Spun toate acestea pentru a sublinia faptul că după aproximativ 70 de ani România, în care kitsch-ul și nonvaloarea au triumfat, în care în mai toate momentele s-a făcut apologia non-culturii (vezi arhitectura, pictura, sculptura) cu mici excepții izolate dar care nu au putut să umple golul lăsat de lipsa valorii, iată că acum se simte nevoia unei reveniri în forță a frumosului.
Cine cumpără frumosul? Românii. Românii care așa, fie investesc în artă, fie investesc în poziția socială, care trebuie definită/marcată/recunoscută de către restul societății.
Da. După ce două generații s-au aplatizat sub o cultura unitara și fără consistență în era comunistă, piața românească a gustului s-a pierdut într-o manifestare irefutabila de bizantinism îmbibat cu arabisme.
De aproximativ un deceniu românii se recalibreze/reorienteze spre o exprimare non verbala a frumosului cu multe influxiuni vest europene.
Cultura comunistoidă se manifestă prin linii și culori mari, ample fără să caute detaliul. Poate aceasta fiind un revers al îngustimii orizontului/posibilităților de dezvoltare financiara pe care-l avea fiecare individ în parte. Maximul era un apartament, o mașină și o serie de vacanțe la mare. Restul era o perpetuă stare de auto educare într-un loc al cunoașterii, ce era tratat de individ, ca fiind oceanul planetar.

Nevoia de frumos și armonie de după 89 de care dă dovadă individul, oriunde, oricând, s-a transformat într-o furtună de stiluri și culori, mult prea zgomotoase și scâitoare care doreau să convingă auditoriul/privitorul/consumatorul că aceasta este esența armoniei cosmice. Era fals și nu avea seva necesara unei culturi pentru a dăinui într-un areal, pentru că ea nu respecta sursele de inspirație, clonând doar parți nu întregul, și nu respecta nici nevoia estetica a unei mase de populație care-și căuta o definire a propriului eu.
Ieșiți din acest iureș de expresie a frumosului românul caută expansiunea, lumina dar și muzica tăcerii, dansuri amețitoare temperate poate doar de măreția cosmosului.
Prin educație o întreagă generație a renunțat la cămășile înflorate, bănuții și muzicile orientale fiind considerate elemente degradante de expresie culturală și nici nu s-au întors la fusta dreapta, paltonul gri și eternul pantof negru.Toate orizonturile sunt deschise și artele, manifestarea frumosului sub toate aspectele lui, se vor reconstrui în acest spațiu ce nu este din central european, nici balcanic, nici estul european îndepărtat, acest spațiu este doar carpatic și definit prin el însăși.
Deci am ajuns în momentul în care artele și expresia frumosului sub orice forma va prinde contur în spațiul carpatic dincolo de orice era cunoscut până acum. Oamenii se vor redefini prin modul în care se vor exprima artistic în fiecare moment al vieții lor.
Firește această forță creatoare va scoate la iveala și vârfuri a căror opere cumpărate astăzi pe bani puțini vor valora peste 50, 100, 200 de ani mai mult decât orice investiție în imobiliare sau acțiuni la purtător.
Acest popor are forța si prospețimea necesară să creeze mesaje vizionare.

Aceste mesaje sunt cele mai sigure investiții în timp.

marți, 24 octombrie 2017

Regele cersetor - VANZARE OPRITA

Este o piesa de teatru dedicata lui Avram Iancu.
Istoricul are o arie de exprimare limitata la documentele de care dispune, la datele exacte si perfect sustinute de surse.
Omul de teatru / scriitorul poate sa duca sirul rationamentelor sale acolo unde istoricul nu are dreptul sa o faca.
Cine a invins, istoricul sau scriitorul?
Va rog sa cititi aceasta carte cu mare atentie, sa cautati acele cuvinte nescrise care se deduc printre randuri.
Va rog sa va ganditi la ceea ce v-ati propus voi sa faceti in viata aceasta si ce /cat ati reusit.
Va rog sa va raportati la acele vremuri cu ochii si suflertul oamenilor de atunci.
Va rog sa-l primiti pe Iancu in constiinta voastra.
Aceasta carte se vrea a fi un manifest.



      vânzarea oprita 








Regele cerșetor
- o poveste fictivă-


de: Elena Mona Panaite





Scena1

Este anul 1871 toamna târziu. Ne aflăm într-un han luxos de secol XVII cu mese și scaune de lemn în stil nemțesc, cu un hangiu om important din Hălmagiu, cu câțiva călători la mese.

Lângă fereastra curată și plină cu jardiniere cu flori la masă stă Farkas Jánoscare studiază atent meniul.

În partea opusă, lângă scările ce duc la etaj, stau la masă câțiva moți care-și fac socotelile pentru banii caștigați din vânzarea lingurilor și obiectelor de lemn.
Un copil de vreo 12-13 ani se îndeletnicește cu ordinea în local, îl ține pe lângă el hangiul și îi dă câte un bânuț.
Hangiul                 - Guten tag! Jó napot!Dobrý deň! Bună ziua! Bine ați venit la noi!
Farkas János       - Guten tag! Bună ziua domnule, vorbiți si româna?
Hangiul.                - Buna ziua domnule! Cum să nu vorbesc românește?
Farkas János        - Da? Ce bine! Numele meu este Farkas Ianos, călătoresc cu afaceri și aș vrea o cameră la han și acum, dacă se poate, vreau să iau prânzul.
Hangiul                  - Sigur, cum să nu se poată! Avem camere libere, curate și dacă v-ați hotarât trimit băiatul să vă preia comanda.
Farkas János       - Her, văd că vorbiți foarte bine românește, aveți accent de român.
Hangiul                 - Da, păi sunt român.
Farkas János - Și numele hanului?
Hangiul                 - L-am preluat de la o familie de sași care a plecat de pe la noi.
Farkas János      - Și eu sunt român.
Hangiul                 - Vă aud cum vorbiți și este clar că sunteți dar numele dvs nu pare a fi tocmai românesc.
Farkas János   - Nu, l-am tradus în maghiară, Lup Ion, FarkasJános.
Hangiu                  - Frumos nume, de la munte. Ce te aduce în zona dl Ion sauJános?
Farkas János - De multă vreme mi-am dorit să ajung în zona aceasta, să revăd, să ascult, să deapăn amintiri.....
Hangiu                - Amintiri?
Farkas János     - Da (face o pauză). Cine este primar aici?
Hangiul               - Her Moga, Dimitrei Moga, român.
FarkasJános     - Interesant, foarte interesant (o altă pauză). Rămâne stabilit, vreau o cameră pentru o persoană și cina.
Hangiul               - Sigur.
Un chelner vine la masa lui Farkas János și preia comanda, hangiul îi face semn să fie foarte atent și să bage de seamă, se uită într-un fel anume la moți și le dă de înțeles că omul ce spune că este român ar putea fi o iscoadă nemțască, după aceea pleacă cu treburi.
Moții se asează mai bine în scaune lor șipar să vorbească lucruri banale despre vreme. O atmosferă ostilă pentru Farkas Jánosse așternu în sala centrală a hanului.
Ospătarul preia comanda.
Hangiul se întoarce la călător și-i spune numărul camerei, îi predă cheia, apoi îi urează o ședere plăcută.
Calatorul își ia bagajele și pleacă spre camera cei fusese repartizată.
Hangiul, ușor îngândurat,se plimbă prin han și parcă vorbește pentru sine.
Hangiul               - Cine o fi și ăsta, român cu nume schimbat! Bine îmbrăcat, trebuie să fim cu băgare de seamă, cu mare băgare de seamă! De multă vreme nu ne-au mai călcat iscoadele statului, nu trebuie să știe nimic din ce-i al nost.
Hangiul se îndreaptă către moți, se comportă familiar cu aceștia, îl bate pe umăr pe unul dintre ei, Ion, și-i spune:
Hangiul               - Ioane, să fiți cu băgare de samă ce vorbiți, este cam ciudat omul, după grai este clar de-al nost dar și-a schimbat numele în unul unguresc,ce om poate fi aista,  zice că vrea să-și aducă aminte, cu mare grijă Ioane! Cu mare grijă fraților!
Ion                      - Hhhhhh! Înțeles! Este o șoaită deci? Nici d-a noast, nici d-a lor.
Avram este un alt moț dintre cei ce se aflau în han.
Avram                 - O fugit după bani și funcții deci?! Nu i-o plăcut cu noi! O vrut să șie slugă la nobil. Bozgor.
Ion                      - Cu grijă fraților, cu grijă.
Avram                - Să fugă la străini dară că noi nu-l mai știm d-acu.
Ion                      - Lasă Avrame, nu te mânia, că nici ăia nu-l iubesc îl folosesc dară.
Avram                - Că bine zici. Așa-i trebuie.
Farkas János revine în han și se așează la masă și studiază meticulos un ziar ce și-l aduce cu el ,,Foaie pentru minte și suflet”. Moții văd ziarul, ei nu știu să citească dar acel ziar îl recunoșteau după frontispiciu, se cam încruntă și se uită urât la Farkas Ianos. Ce caută un bozgor cu un ziar românesc?
Avram                - Cetește ziar românesc da și-o schimbat numele în unul unguresc, ăsta-i clar iscoadă.
Ion                      - (cu glasul mai tare) O fi plouat pe munte fraților?
Avram                 - Ba! că-i cam aspru soarele amu.
Ospătarul aduce mâncarea pentruFarkas János care începe să mănânce destul de stingher pentru că simte că unii ochi sunt ațintiți asupra lui. Auzise că este primejdios să te aventurezi în țara moților dar era încrezător pentru că și el era român.
Hangiul se apropie de masă și-l întreabă dacă este mulțumit de mâncare, defapt vroia să-l descoase bine pe cel ce se numea odinioară Lupu.
Hangiul               - Să aveți poftă!
Farkas János     - Mulțumesc! Bună mâncarea la dumneavoastră!
Hangiul               - Dar parcă nu prea v-ați atins de ea.
Farkas János     - Probabil sunt și foarte obosit.
Hangiul               - Da!
Hangiul se duce la tejghea aduce de acolo ulcele mici de lut și o sticlă de pălincă, le pune pe masă și toarnă în pahare.
Hangiul               - Uite un leac pentru pofta de mâncare!
Hangiul bea primul apoi îi vorbește lui Farkas Ianos foarte familiar.
Hangiul               - Ce te aduce aici omule?
Farkas János     - Cum v-am spus am niște afaceri în zonă.
Hangiul îl privește pe Farkas Ianos fără să clipească. Farkas Ianos înțelege că nu a fost deloc convingător.
Farkas János- Am niște amintiri de pus în ordine.
Hangiul               - Dacă afacerile dumitale au de-aface cu revoluția eu sunt cel mai bun ghid, sfătuitor, sursă de cunoaștere, poți să o numești cum vrei dumneata, depinde doar de cel cu care vorbesc, adică de ești om cinstit au ba! Îți spui toate astea ca să te feresc să umblii cine știe pe unde și apoi tot la mine să ajungă întrebarile. Zic că-i mai simplu să te adreseszi cui trebuie!
Farkas Jánosse vede luat la un interogatoriu, era ca un pește în undița pescarului și toți acei moți care stateau lângă ușă.
Farkas János     - Ce să spun și eu, poate lăsăm discuția pe mâine când mai trece oboseala.
Hangiul               - Dar de ce nu vorbești așa FarkasJános? Am eu leac pentru oboseala ta (și arată spre sticla de pălincă) o bucată zdravănă de carne și o bautură tare trezește și morții.
Farkas János     - Dacă spui dumneata hangiule!
Cei doi se uită lung unul la alul,bănuitor, moții tac, ospătarul este la tejghea și baitul de 12 ani stă cuminte pe scaunelul de la intrarea în pivniță.
Farkas János    - Domnule ai fost revoluționar?
Hangiul               - Fost.
Farkas János      - Ai omorât oameni?
Hangiul               - M-am apărat.
Urmează o pauză scurtă.....între cei doi se așterne un val de frică amestecat cu nedumerire.
Hangiul               - Tu, her Farkas János, ai fost revoluțuionar?

......................
 

joi, 10 august 2017

Volohii din Poroscovo, poporul pierdut!

Asociatia "Torța"
                                                                                                                                                                                     CIF:22371891                                                                                                     tel:0743875908                                                                                         elenapanaite30@yahoo.com ,
www.asociatiatorta.blogspot.com
www.buna-ziua-romania.blogspot.ro
                                                                                       
                                                                                           



Volohii din Poroscovo, poporul pierdut!



1.Asociatia Torta isi propune sa realizeze proiectul ,,Volohii din Poroscovo, poporul pierdut,,.
2. Volohii din localitatea Poroscovo (Ucraina) sunt legati prin limba de romani.
Din discutii avute cu oameni de stiinta ( istorici, profesori universitari) care i-au vizitat, am inteles ca ne aflam in fata unui fenomen unic, special, de supravietuire a unui dialect/limba/grai foarte asemanator cu limba romana. Fenomenul se datoreaza izolationismului auto-impus sau exercitat de marea masa a locuitorilor din acea regiune.
Fenomenul este rar si deschide un orizont larg pentru oamenii de stiinta in ceea ce priveste evolutia si dezvoltarea limbii romane, a familiilor de limbi de origine latina, dar si de supravietuire (ca un artefact) a unei comunitati umane cu obiceiuri de viata arhaice intr-o epoca a vitezei, cu norme si traditii de viata standardizate pe areale largi (vezi perspectiva de viata, cariera, pasiuni, interese, obiceiuri alimentare, vestimentare etc).

3. Scopul acestui proiect aeste bidimensional.
-Dorim CONSEMNAREA tuturor aspectelor lingvistice dar si de ordin social, educational etc pentru a le putea studia deplin la o data ulterioara cand probabil acest mod de viata si limba vor suferi transformari/influiente din parte celor care vor interactiona cu volohii.
Acesti oameni, volohii, sunt, ca importanta stiintifica, asemanatori cu triburile descoperite pe Amazon. Reprezinta un fenomen unic de pastrare si evolutie a unei colectivitati umane pe celputin 300-500 de ani.
-Al doilea scop al acestui proiect este acela de a integra aceasta comunitate in sistemul de valori si protectie pe care Romania ( ca stat dar si ca sociertate civila) il sustine prin incurajarea culturala a locuitorilor din alte tari care vorbesc dialecte romanesti ca limba nativa (timoceni, basarabeni, machedoni, etc)
4. Modul de lucru:
- prin colaborarea cu institutiile statului ( petitii, scrisori deschise).
- prin colaborarea cu diversi agenti economici care inteleg importanta fenomenului si doresc sa capteze atentia propriilor clienti obtinand o noua forma de publicitate.
-prin organizarea unor evenimente artistice cu oameni de cultura autentici (simpozioane, lansari de carte, expozitii de fotografii, concerte).
- prin construirea unui fenomen public cu ajutorul voluntarilor din mediul virtual si nu numai.
5. Proiectul nu are o limita in timp dar se va considera ca incepe sa dea roade atunci cand:
-romanii vor sti de volohi asa cum stiu de basarabeni,
-Romania va acorda burse de studiu copiilor din Poroscovo,
-volohii vor putea cere cetatenie romana datorita originii,
-se va realiza o biblioteca publica in Poroscov,
-se va construi un centru medical,
- se va constri un centru de informare istorica/mini-muzeu cu colectie permanenta
-se va sustinme un proiect de cercetare istorica si lingvistica in zona
Nu uitati, in Poroscova traiesc cam 1600 de  volohi din care aproape 1000 sunt copii.
Sunt considerati tigani.
Nu au educatie.
Sunt saraci.
Speranta de viata este foarte mica la 56 de ani o femeie este foarte batrana.
Mortalitatea infantila este foarte mare.
Saracia este un mod de viata
Si vorbesc o limba romana curata/arhaica.


Elena Mona Panaite
presedinte Asociatia Torța


0743875908
elenapanaite30@yahoo.com




P.S. mai multe materiale sunt pe :
http://buna-ziua-romania.blogspot.ro/search/label/Volohii


Primăvara de Vâță Daniela Mi a adus azi primavara Un buchet de ghiocei. M-a- ntrebat tare grăbită Ce -o să vreau să fac cu...