De: Elena
Mona Panaite
România
s-a schimbat profund în ultimii 28 de ani.
Știu,
pare ireal ceea ce spun dar este adevărat.
Poate nu
avem fabrici, străzi, aeroporturi așa cum ar trebui să fie, pentru că s-au
cheltuit miliarde de euro și totuși aceste lucrări publice de interes național
lipsesc cu desăvârșire.Dar când spun că țara asta, adică noi toți, ne-am
transformat profund, vă rog să mă credeți că am dreptate.
Oamenii
se comportă altfel decât în urmă cu 3 decenii, oamenii au alte aspirații și năzuințe.
România s-a polarizat radical și pentru acei 20% sau 30 % dintre cei cărora soarta, destinul, oportunismul sau inteligența în business le-a surâs acum este nevoie de mai mult. Pentru acei câțiva români puternici, din clasa bogată se va simți nevoia unor noi forme de stocare a capitalului (uneori ilicit) dar și noi forme de a cumpăra prestigiul, poziția sociala.
În antichitate
era important să cumperi silexuri, elemente de podoabă, băuturi fine, parfumuri
care puteau să te individualizeze, metamorfozeze, în proprii ochi dar și ai
altora. Apoi operele de artă s-au diversificat, nuanțele s-au rafinat,
idealurile s-au perfecționat și oamenii au investit în statui, mozaicuri și
bijuterii. Renașterea va fi un triumf al culorilor și a pânzelor sau pereților
pictați. Iluminismul a dus cunoașterea, rafinamentul și prestigiul pe culmile cele
mai înalte.
Spun toate
acestea pentru a sublinia faptul că după aproximativ 70 de ani România, în care kitsch-ul și
nonvaloarea au triumfat, în care în mai toate momentele s-a făcut apologia
non-culturii (vezi arhitectura, pictura, sculptura) cu mici excepții izolate
dar care nu au putut să umple golul lăsat de lipsa valorii, iată că acum se
simte nevoia unei reveniri în forță a frumosului.
Cine
cumpără frumosul? Românii. Românii care așa, fie investesc în artă, fie
investesc în poziția socială, care trebuie definită/marcată/recunoscută de către
restul societății.
Da. După
ce două generații s-au aplatizat sub o cultura unitara și fără consistență în
era comunistă, piața românească a gustului s-a pierdut într-o manifestare
irefutabila de bizantinism îmbibat cu arabisme.
De aproximativ un deceniu românii
se recalibreze/reorienteze spre o exprimare non verbala a frumosului cu multe influxiuni
vest europene.
Cultura
comunistoidă se manifestă prin linii și culori mari, ample fără să caute
detaliul. Poate aceasta fiind un revers al îngustimii orizontului/posibilităților
de dezvoltare financiara pe care-l avea fiecare individ în parte. Maximul era
un apartament, o mașină și o serie de vacanțe la mare. Restul era o perpetuă
stare de auto educare într-un loc al cunoașterii, ce era tratat de individ, ca
fiind oceanul planetar.
Nevoia
de frumos și armonie de după 89 de care dă dovadă individul, oriunde, oricând,
s-a transformat într-o furtună de stiluri și culori, mult prea zgomotoase și scâitoare
care doreau să convingă auditoriul/privitorul/consumatorul că aceasta este esența
armoniei cosmice. Era fals și nu avea seva necesara unei culturi pentru a dăinui
într-un areal, pentru că ea nu respecta sursele de inspirație, clonând doar parți
nu întregul, și nu respecta nici nevoia estetica a unei mase de populație care-și
căuta o definire a propriului eu.
Ieșiți
din acest iureș de expresie a frumosului românul caută expansiunea, lumina dar și
muzica tăcerii, dansuri amețitoare temperate poate doar de măreția cosmosului.
Prin educație
o întreagă generație a renunțat la cămășile înflorate, bănuții și muzicile
orientale fiind considerate elemente degradante de expresie culturală și nici
nu s-au întors la fusta dreapta, paltonul gri și eternul pantof negru.Toate orizonturile
sunt deschise și artele, manifestarea frumosului sub toate aspectele lui, se
vor reconstrui în acest spațiu ce nu este din central european, nici balcanic,
nici estul european îndepărtat, acest spațiu este doar carpatic și definit prin
el însăși.
Deci
am ajuns în momentul în care artele și expresia frumosului sub orice forma va
prinde contur în spațiul carpatic dincolo de orice era cunoscut până acum. Oamenii
se vor redefini prin modul în care se vor exprima artistic în fiecare moment al
vieții lor.
Firește
această forță creatoare va scoate la iveala și vârfuri a căror opere cumpărate
astăzi pe bani puțini vor valora peste 50, 100, 200 de ani mai mult decât orice
investiție în imobiliare sau acțiuni la purtător.
Acest popor
are forța si prospețimea necesară să creeze mesaje vizionare.
Aceste
mesaje sunt cele mai sigure investiții în timp.
